Un soare arzător apărut de după o mantie de nori plumburii care acoperiseră cerul Brașovului timp de săptămâni, se reflecta în părul meu, în curtea Bisericii Negre, lângă statuia lui Honterus. Acolo l-am cunoscut pe Steffen Schlandt, organist al Bisericii și director artistic al festivalului ”Organ Nights” și am convenit rapid că umbra e mai potrivită pentru discuția pe care aveam să o purtăm. Ne-am așezat la o masă în cafeneaua de vis-a-vis de Biserică, eu în fața unei ape minerale cu gheață, dânsul în fața unui suc. Mai jos găsiți parte din întrebările la care am primit răspunsuri foarte așezate.
Pentru a face un intro deloc vesel, vă spun de la început că trec printr-o perioadă în care sunt destul de dezamăgită de România și cred că tocmai de aceea, deoarece știu că faceți multe lucruri pentru oraș și județ, vreau să vă întreb ce vă mai motivează să faceți ceva pentru România?
Cred că este un amestec între realități și potențial, adică realitățile se referă la faptul că avem un patrimoniu extraordinar, care poate genera în oameni gânduri bune, să declanșeze proiecte noi, în anumite persoane care nu au mai avut contact până acum cu acest patrimoniu, niște uși care pot fi deschise, care pot fi folosite pentru creșterea calității vieții. Dacă oamenii sunt vegetativi în fața unui TV sau a unor imagini din Social Media, nu pot vedea anumite frumuseți din jurul Brașovului. Gândul meu este să-i aduc pe oameni la trăirea autentică, în natură unde sunt locuri foarte frumoase, să aduc oamenii împreună.
Pe dumneavoastră vă motivează faptul că oamenii vor fi mai buni luînd contact cu frumusețea?
Exact. Oamenii sunt mai calmi și mai buni deoarece s-au hrănit din liniștea și frumusețea pe care le-a oferit-o natura, mai ales în pandemie. Îmi face plăcere să le aduc oamenilor o plăcere. Au nevoie doar de motivația de a trece din scaunul mașinii în postura de excursionist, biciclist sau în cea de a face drumeții în natură. Iar recompensa, odată depășită această frână, este uriașă. Sunt o fire sociabilă și îmi place să-mi petrec timpul cu alți oameni, îmi place spiritul acesta care se creează, cel de comunitate. Este un tip de gândire vestic, unde oamenii nu se mai hrănesc doar din binele personal, ci și din binele comunitar. Adică nu ziduri cât mai groase și mai înalte, mașini cât mai puternice, ci împărtășirea unui bine comun, a unei frumuseți.
Lucrul acesta nu este mai întâlnit în voluntariat? Este demonstrat științific faptul că făcînd voluntariat, făcînd bine fără să aștepți recompensă, se secretă endorfine care te ajută să te simți mai bine.
Nu doar în voluntariat. Noi artiștii, ne hrănim din asta. Muzicianul, indiferent dacă e plătit sau nu, poate crea un concert în urma căruia să se simtă extraordinar, el are mereu nevoie de un partener, care pentru el este publicul. În secunda în care tu ca muzician reușești să schimbi ceva în ascultător, dacă ai reușit să-l emoționezi, ai reușit să faci un bine. Muzica nu trebuie să fie neapărat energetică, poate unii sunt într-o perioadă a vieții când au nevoie de muzică mai melancolică, mai tristă, mai meditativă și atunci muzica este cea care ajunge la gândurile în care ei s-au retras. Toți oamenii au nevoie de acești stimuli din artă, deoarece dacă nu-i au se abrutizează. Fără artă devenim mai puțin empatici, mai puțin senzitivi mai puțin sensibili, devenim niște mașinuțe. Asta este și o frică a muzicienilor, care se întreabă dacă mai au cui să se adreseze peste câteva zeci de ani, dacă toți tinerii ascultă doar muzică electronică. În timp ce bunicii lor aveau tangență cu muzica de fanfară, cu orchestrele, cu ansamblurile, cu corurile ei au tangență mai degrabă cu muzica creată de un DJ pe calculator.
Da, dar și muzica ca absolut orice, este în plin proces de transformare, într-o evoluție. Adică ea a apărut în procesul muncii, sau așa îmi amintesc eu că am învățat la școală, iar apoi s-a diversificat în timp. Sunt mai multe genuri de muzică, nu cred că muzica bisericească este în pericol de a fi transformată electronic.
Eu cred că evoluția muzicii nu este doar necesară ci și binevenită. Dar nu trebuie privită ca o evoluție liniară, ci mai degrabă o diversificare. Există foarte multe genuri muzicale și gusturi: unora le place rumba- unora bossanova, unora polka- unora populara, unora clasică- unora manele. Noi cei care creăm muzică clasică, ne putem adapta, însă avem speranța ca peste câteva decenii să mai avem cui să ne adresăm, că muzica pentru care suntem noi pregătiți să mai aibă public. Dacă tinerii ar cere doar un singur tip de muzică, cea electronică, noi nu am mai produce ce am învățat la facultate. Ar deveni inutile școlile de muzică, opera și filarmonica, ceea ce ar fi o reală problemă, noi vrem să păstrăm alternativele.
De fapt dumneavoastră sperați ca eu de exemplu, care sunt ascultătoare de rock în mod predominant, să am conștiința muzicală să mă expun și la muzica clasică, la muzica de orgă, la operă, etc?
Dorința mea este ca tinerii să fie expuși la feluri diferite de muzică și astfel să aleagă feluri diferite de muzică poate pe parcursul unei zile, de la muzica de operă la cea pop sau electronică. Tinerii să nu fie nișați doar pe un anume tip de muzică, să aibă opțiunea să aleagă, și să caute diversitatea – eu asta vreau. Muzica este extraordinar de sinergetică, iar influențele sunt foarte liniare, în muzica rock sau pop se regăsesc foarte multe influențe clasice, ei preiau niște modele frumoase clasice pe care le ”reîmpachetează”.
Cred că există niște progresii armonice, nu-i așa, care sunt redate apoi în diferite bucăți muzicale? Dacă greșesc, vă rog să mă corectați.
În jazz se numesc ”pattern”-uri, sunt formule care funcționează, progresii ritmice sau armonice, care pot fi preluate sau adaptate cu altă instrumentație, cu alt ritm, cu o augmentare prin alte instrumente dar cărora poți să le vezi baza. Dacă Maroon 5 au preluat de la Johann Pachelbel, un compozitor din secolul XVII o bucată muzicală, tinerii vor cunoaște această piesă doar în varianta Maroon 5. Însă un cunoscător de muzică care a trecut prin mai multe stagii de pregătire muzicală, poate identifica originalul, sunt foarte multe preluări în muzica pop sau rock ale unor citate clasice.
Ați născut o întrebare ușor filosofică, credeți că noi nu avem o evoluție liniară, ci una în formă de spirală, în care ne suprapunem oarecum peste niște experiențe trecute?
În mod clar avem o evoluție în formă de spirală, sau de buclă și nu am ajuns la finalul la vârful sau evoluției noastre, nicidecum.
Cum a fost anul trecut când ați organizat ”Organ Nights” în curtea Bisericii Negre?
Anul trecut toată lumea a mers în primă instanță pe hold sau pe stop. Nouă ne-a fost ciudă să ne recunoaștem înfrângerea în fața pandemiei și atunci am decis să continuăm. Concertele de orgă nu au putut fi oprite nici de comunism, ele au fost ținute neîntrerupt din 1953 încoace, așadar am găsit o soluție să putem continua și anul trecut. Am cumpărat un proiector cu care am transmis concertele pe un ecran în curte, unde spectatorii au putut sta în condiții de siguranță și în același timp am făcut streaming pe internet. Oamenii nu ar fi avut curaj să vină la concerte înauntru, nici dacă ar fi fost posibil acest lucru, plus că noi nu voiam să expunem pe nimeni riscului de îmbolnăvire și atunci am găsit modalitatea asta. Am reușit să avem acces la un public care altfel nu ar fi știut de Brașov, de orga de la Biserica Neagră, lucru care ne-a adus ascultători de pe 3 continente, ceea ce altfel poate nu se întâmpla.
Ce are special orga de aici?
Cred că un context, ea singură este valoroasă și deosebită, însă împreună cu Biserica Neagră creează un conglomerat foarte convingător și sincer, încât pot spune că Biserica radiază. Turiștii care vin la Brașov, vin mai ales în partea aceasta de oraș, în Piața Sfatului și la Biserica Neagră. Toți ghizii recomandă vizitarea Bisericii Negre și ascultarea unui concert de orgă, scrie de ea și în celebrul ghid de călătorie Michelin, așadar e foarte cunoscută, unii au denumit biserica un city- icon. Iar ca să răspund punctual la întrebare, este vorba de proporționalitatea ei, când intri în Biserică și o vezi așa mare, amplă, îți dă senzația de libertate, de înălțare. Dincolo de frumusețea acestui instrument, concertele de orgă sunt pentru publicul din România destul de exotice, pot oferi publicului o senzație nouă, o stare emoțională care nu poate fi exprimată mereu în cuvinte, un balans interior. Cum suntem și noi acum, am intrat în această cafenea, ni s-a normalizat pulsul, respirația, suntem în echilibru, purtăm o discuție care este foarte calmă.
Revenind la Festivalul ”Organ Nights”, se întinde pe parcursul întregii veri, nu v-a fost greu să aduceți atâția artiști?
Așa a fost mereu, au fost ani în care am avut 3 concerte pe săptămână. Acum fiind încă în recuperare post-pandemică, am gândit un altfel de program, concertele vor avea loc doar sâmbăta, însă durata unui concert va fi mai lungă, 60 de minute, am dorit să condensăm programul care înainte însemna concerte și marți și joi, deoarece nu știm cum va arăta anul turistic. Noi credem că ne vom adresa mult turiștilor interni, care în general nu sunt din Ardeal și atunci nu sunt familiarizați cu aceste concerte.
Vreți să recomandați un concert anume în această vară, un artist deosebit?
Nu ar fi drept să fac asta, aș prefera să nu spun, noi ca artiști ne vedem ca o parte a unui întreg. Fiecare organist cântă cu propriul său stil, cu propriul său repertoriu, cu propria sa registrație, astfel încât publicul poate beneficia de experiențe diverse. De preferat în Biserică, unde trăirea este mult mai intensă și mai bogată, dar dacă nu ajung la concerte să le urmărească în direct, ele vor fi disponibile și pe internet, însă senzația este diferită.
Anul acesta Festivalul nu va fi doar despre muzica de orgă, aduceți și alte instrumente în concerte, nu-i așa?
O să cântăm cu orga dar și cu alte instrumente, care vor fi ca niște oaspeți ai noștri. Vom oferi niște filme despre orgile din Ardeal, care vor fi suplimente culturale. Este important ca cei care vin la noi să cunoască acest patrimoniu foarte bogat de care dispunem.
Știu că dumneavoastră organizați foarte multe evenimente și în afara orașului, în vechi biserici fortificate în județ, dar ecartul de dezvoltare între urban și rural este foarte mare, cum reușiți?
Am importat ideea unui astfel de festival în afara orașului din Germania, unde am văzut-o aplicată prima dată în 1999. Am adus-o în România, unde am recreat atunci un astfel de eveniment la Prejmer, unde am concertat de 4-5 ori pe an în timpul lunii august, iar în perioada aceea a fost singurul festival de muzică clasică în zona Brașovului. Când am început la Prejmer, am vrut să fie altceva decât un festival plin de strălucire (glossy), am vrut să fie un festival care să adune miezul – format din artist, public și muzică, lucru care s-a întâmplat și care s-a fundamentat în timp. Dacă la început veneau doar 30-40 de oameni, numărul acestora a început să crească. Până în 2010 am continuat doar în Prejmer, dar pentru că a fost un succes, acest lucru mi-a dat curaj și am început să replic acest eveniment și în alte localități. În 2011 s-au sărbătorit 800 de ani de la prima atestare documentară a Țării Bârsei și atunci am denumit Festivalul ”Musica Bercensis”, denumit după Bârsa, un festival care s-a extins în multe localități care au biserici unde există orgă. În anul 2019 am avut o medie de 200 de ascultători, ceea ce este foarte mult pentru genul nostru de muzică. Am avut o gamă largă de genuri muzicale abordate, adică a fost și muzică jazz, medievală, barocă, romantică. Comun este că ne reunim în jurul Brașovului și suntem deschiși să ne întâlnim și să mai schimbăm o vorbă. Comun este și faptul că noi cerem donații, deoarece nu toți pot plăti un bilet care are o anumită sumă, mai ales în rural. Dar și ei au învățat că artistul are nevoie să fie răsplătit, deoarece aduce o bucurie, iar acel lucru nu poate fi luat de-a gata, fără a fi recompensat. Iar dacă la Brașov avem bilete care costă 20 de lei, o donație de 10 lei de persoană în mediul rural este mulțumitoare.
Spuneați de educație, de felul în care vă educați publicul, spuneți-mi cum vedeți educația la noi, sau dacă educația asta care mie mi se pare foarte precară, este generalizată.
Eu când sunt întrebat de exemplu de ce m-am întors în România, spun să sunt într-un triplu turn de fildeș : Biserica Neagră – Brașov – Țara Bârsei. Bineînțeles că trăiesc și în lumea reală și văd ce se întâmplă, însă sunt protejat, deoarece am tangență cu mulți oameni de calitate, cu turiști, nu sunt expus unor conflicte directe, lucrez într-un mediu cultural care este foarte frumos. Sunt diferențe foarte mari între urban și rural, dar noi asta vrem să egalizăm prin muzică – o ducem în afara burgului, să-i expunem și pe ei culturii și frumosului. Cu privire la elevi, mie personal îmi place să fac ghidaje pentru ei. Da, trebuie muncit mult mai mult la programe educaționale și culturale pentru tineri, iar aceștia trebuie implicați. Ei, după o vizită la Biserica Neagră, să poată scrie ceva despre ea, să poată povesti altora, să conștientizeze ce se întâmplă în jurul lor, care este istoria orașului. Cu siguranță tinerii, sau adulții, noi, dacă înțelegem că suntem doar trecători pe aici într-un șir lung ai celor care au fost aici, că nu trebuie să ne dăm așa mare importanță, putem să dăm mai departe ce au lăsat alții iar dacă suntem foarte buni putem lăsa și noi ceva în urmă, nu avem garanția că vom reuși, însă putem încerca.
Credeți că Brașovul dacă ar investi în cultură, ar putea transforma acest lucru într-un element soft power de dezvoltare al orașului, dacă ar exista poate un fel de instituție care să coaguleze artiștii și diferitele arte? Un oraș recunoscut ca unul cultural ar ajuta mai mult turismul?
Aici răspunsul este foarte simplu. Orașul cu posibilitățile și instrumentele de care dispune, ar fi trebuit să ofere cel puțin un birou cultural care să fie exact acel element care aduce oamenii la un loc, care îi face să lucreze în echipă. Eu văd lucrurile în felul următor. Orașul nu este numai despre asfaltări și PUZ-uri și sensuri giratorii cu sau fără flori. Primăria este responsabilă și de investițiile în copii și educație, deoarece copiii sunt locuitorii orașului tău, practic ei sunt viitorul. Adică tu Primărie, trebuie să investești în profesori și mentori buni pentru copiii tăi, în infrastructură adecvată pentru ei să le creezi oportunități. Dacă ai niște talente, care nu au stimul să facă mai departe arte, cultură, în lipsa acestuia se irosesc și deși s-au pregătit în domeniul cultural se pierd pe traseu deoarece municipalitatea nu a investit în viitorul acestor oameni. Degeaba ai oameni foarte bogați în oraș dacă bogăția nu este și una interioară-spirituală.
Credeți că faptul că nu avem o Universitate de Artă este și el un motiv pentru care nu avem o continuitate?
Absolut. O să dau exemplul orașului Sf. Gheorghe pe care îl urmăresc de 15-16 ani, care are o foarte bună și sănătoasă raportare la resurse și care și-a dat seama de atunci că starea educației culturale este foarte jos și au început să investească în ea. Știu că acum vorbesc despre înființarea unei Facultăți de Arte de exemplu și dacă ne uităm la posibilitățile lor materiale, față de cele ale Brașovului, vom vedea că nu este vorba numai despre bani. Degeaba ai bani dacă nu îi investești cu cap, astfel încât să-ți aducă recompense în viitor și să ridice nivelul orașului cu certitudine. M-aș bucura ca Primăria să aducă multiplicatori în zona culturală care cu siguranță în Brașov ar avea succes și care ar fi capabili să lase ceva în urmă.
Vă mulțumesc foarte mult pentru discuția pe care am avut-o.
Eu vă mulțumesc pentru că v-ați manifestat interesul să avem o discuție și vreau să adaug că așteptăm cât mai mulți brașoveni să se bucure de ocazia pe care o oferim, de a asculta în minunatul nostru oraș un concert deosebit de orgă.
- Bilete la Festivalul Organ Nights pot fi achiziționate de la magazinul Inspiratio din curtea Bisericii Negre, prețul unuia fiind de 20 de lei, concertele vor începe în fiecare sâmbătă la 18.00;
- Bilete online se pot achiziționa de AICI;
- Mai multe detalii puteți afla de aici Evenimente Biserica Neagră – Concerte în Inima Istoriei.
