Muzica lo-fi… paliativ sau placebo?
Un sondaj american realizat de OnePool pentru CSU Global, pe un eșantion de 2.000 de persoane, arată că 60% dintre respondenți studiează mai eficient cu muzică pe fundal, iar 89% consideră că sunt mai productivi la muncă având un ambient muzical.
În România, nu s-au realizat sondaje de acest tip, dar ne putem da seama că muzica este o resursă utilă în îmbunătățirea concentrării prin numărul mare de videoclipuri, playlisturi sau compilații dedicate subiectului de pe YouTube sau Spotify.
La o simplă căutare a cuvintelor „muzică de studiu” sau „muzică de concentrare”, printre primele rezultate se vor afla melodii lo-fi. Sigur recunoaștem termenul sau l-am văzut în recomandările de pe platforme, dar știm oare ce înseamnă cu adevărat sau de ce este asimilat studiului ?
Etimologic, termenul „lo-fi” provine din expresia englezească „low fidelity”. Astfel, muzica lo-fi se referea inițial, în 1950, la înregistrări muzicale de calitate scăzută, cu imperfecțiuni perceptibile, realizate cu echipamente ieftine sau de amatori. Cu anii, acest gen muzical s-a transformat într-o alegere mai degrabă estetică, autenticitatea fiind cea care a atras publicul. În prezent, se referă la ritmuri lente și care induc o senzație de relaxare.
Motivele pentru care genul a căpătat popularitate, pe lângă criteriul unicității, sunt capacitatea de a crește gradul de concentrare și productivitate, dar și reducerea nivelului de stres și inducerea stării de relaxare.
Un psiholog american, Adrian Low, spune că muzica fără versuri și cu un tempo variind între 60 și 70 de bătăi pe minut, caracteristici specifice lo-fi, crește randamentul și scade tendința de a-ți dispera atenția.
De asemenea, un articol publicat în The Oxford Scientist , arată că melodiile cu tempo lent pot scădea nivelul de cortizol, hormonul stresului, prin efectul pe care muzica îl are asupra sistemului limbic și cortexului prefrontal, responsabile de stările de spirit, respectiv de funcțiile cognitive.
Paradoxal numărului de studii deja menționate, dar nu puține ar fi concepțiile că acest gen poate fi un placebo. Este oare așa?
O teză de disertație a unei studente a Erasmus School of History, Irina Strugaru, este dedicată în întregime beneficiilor muzicii lo-fi asupra anxietății. Multiplele argumente, susținute și de cărți ale unor psihologi, cuprind atât contribuția genului asupra menținerii atenției, efectului calmant, creării unui ambient plăcut, stimulării creativității și chiar îmbunătățirii calității somnului.
Astfel, se pare că muzica lo-fi are mai mult de 2-3 efecte pozitive asupra activității noastre, dar nu este de neglijat faptul că, fiind ființe diferite, muzica are un efect variabil pentru fiecare, un individ înregistrând un raport față de celălalt, iar ce pentru unul merge de minune când studiază, pe altul îl poate incomoda.
Așadar, muzica lo-fi a trecut de la o limitare de ordin material și logistic al unor artști, la un pilon al unicității, până la rolul său prezent, de concentrare și calmare. Sunt multe studii ce confirmă beneficiile de care au parte cei care ascultă acest stil muzical, dar să nu uităm că preferințele individuale sunt un factor decident asupra efectelor menționate, iar un număr însemnat de oameni se simt distrași de muzică în timp ce lucrează, indiferent dacă le este pe plac sau nu.
» Text de ADINA BARBĂLATĂ | Muzică
Foto cover © gravity / www.pexels.com/
