Valentina Cristea s-a mutat la Sibiu în urmă cu 4 ani.
Este preocupată mai mult de pictură cu toate că a absolvit Facultatea de Arte Decorative și Design din cadrul Universității Naționale de Arte din București. Și-a propus să facă un pas către publicul general cu oferte atractive de educație artistică.
Așa a luat naștere Atelier 17 de pe strada Vopsitorilor 17, un nou hub artistic unde au loc expoziții, cursuri și ateliere creative, despre care am stat de vorbă în interviul de față cu Valentina Cristea.
Cum a apărut ideea acestui nou hub artistic Atelier 17 și câți artiști s-au coagulat în jurul lui?
Ideea a apărut din nevoia unui spațiu în care să împărtășim experiența noastră publicului, într-un cadru informal, prin desfășurarea unor ateliere deschise, cursuri, dar și a unui spațiu în care să coagulăm ideile echipei pentru proiectele noastre culturale și educaționale.
Până acum am atras șase artiști, grupul Racolaj, două firme locale de artă decorativă și trei asociații partenere, dar sperăm ca numărul lor să crească.
Atelier 17 a fost deschis recent cu o expoziție de pictură. Care a fost reacția publicului sibian la evenimentul inaugural?
Am fost plăcut surprinsă să văd numărul mare de reacții pe rețelele de socializare. Mulți prieteni și artiști din Sibiu au fost prezenți la eveniment și au susținut-o pe Anca Costea în debutul ei expozițional, încurajându-ne și pe noi totodată pentru proiect.
Eu cred că orice conexiune creată între oameni aduce ceva valoros pentru fiecare și, implicit, pentru întreaga comunitate. Pe lângă expoziția Ancăi, care poate fi văzută până pe 2 decembrie, a mai fost și Expoziția de Colaj Analog al celor de la Racolaj, momente artistice, prezentări etc. Estimăm că cel puțin 100 de persoane ne-au trecut pragul la inaugurare.
În afară de expoziții ce alte evenimente derulați la Atelier 17?
Atelier 17 nu e un spațiu expozițional propriu zis, ci mai degrabă unul de co-working în care poți intra să desenezi sau să pictezi, să răsfoiești un album de artă, să te înscrii la un eveniment, să organizezi unul, să încerci materiale și tehnici noi sau să iei parte la alte activități non-artistice.
Sunt seri destinate cursurilor de pictură sau desen pentru adulți, sunt serile Clubului de artă pentru adulți sau evenimentului Wine & Painting, seri destinate cursurilor pentru copii și seri sau dimineți cu ateliere creative și diferite meșteșuguri destinate tuturor categoriilor de vârstă sau familiilor.
Nu contează dacă ai sau nu ABC-ul artelor vizuale, dacă nu îl ai, contează doar să fii deschis să îl primești. Nu sunt numai eu cea care ofer educație artistică, ci încerc să creez un grup de artiști profesioniști care activează în diferite domenii ale artei. Un exemplu e artista Raluca Oros care va oferi cursuri de gravură și linogravură.
Acum când avem acces la toate capodoperele lumii, cât de important e să știm să privim arta cu adevărat? Cum îi ajutați pe cursanți în acest sens?
E un subiect delicat. Am dori să ajungem cu educația artistică în special la adulți, pentru că un adult educat va oferi copilului educație la rândul lui.
Generația mea a fost lipsită de educație artistică și aici nu mă refer la copiii talentați din instituțiile vocaționale, ci la învățământul de masă care e dator să ofere un minim de bagaj estetic și vizual pentru a învăța viitorul adult să privească un tablou și, mai ales, să îl interpreteze, să știe domeniile artei, prin ce se caracterizează un curent, un stil, să învețe că arta nu înseamnă numai asemănarea cu modelul șamd. Eu încerc să nu influențez cursanții într-o anumită direcție stilistică.
Trec cu ei prin diferite tehnici și le ofer o mare libertate de exprimare, chiar dacă rezultatul nu e o capodoperă. Mergem împreună la muzee, discutăm lucrările, stilul, compoziția, cromatica și avem un grup în care ne recomandăm cărți și alte materiale. Practic, încerc să păstrez și la adulți și la copii, indiferent de talent, standardele unor școli de artă fără a concura cu acestea, dar cu un program personalizat, lejer (art after work), într-o atmosferă prietenoasă.
Susținerea unui astfel de spațiu implică și o parte invizibilă de lucru. Care sunt prioritățile pentru viitorul apropiat astfel încât Atelier 17 să poată face față cu brio tuturor facturilor?
Suntem o asociație non-profit, care în cea mai mare parte ne autofinanțăm prin oferta de servicii educaționale pentru copii și adulți, de aceea fiecare participant care calcă pragul Atelierului 17 devine parte din proiect. În spate e o întreagă muncă, de la detaliile administrative, logistică, contabilitate, consumabile, programări, fotografii și postări pe rețelele de socializare.
Ne dorim ca o parte din activități să finanțeze cheltuielile fixe ale spațiului și să ne ofere ocazia de a permite altor activități să se desfășoare gratuit (participarea artiștilor tineri sau elevilor talentați la expoziții, tabere de creație, rezidențe artistice etc.).
Cum vezi dezvoltarea spațiului în următorii ani? Ce alte activități din spectrul artistic și din afara lui ți-ai dori să organizați, găzduiți astfel încât să treziți interesul cât mai multor sibieni?
Planul nostru e să creștem organic, să ne mărim echipa și să ne îmbunătățim serviciile constant. Creativitatea iese din sfera artei și cum în echipă avem și cercetători, poeți, antreprenori, ne putem gândi la activități hibride, cum a fost ”Noaptea mea înstelată”, atelier de astropictură alături de tânăra cercetătoare Magda Ienci sau poezie și lansări de carte.
De Crăciun colaborăm cu diverși artiști și artizani locali pentru atelierele specifice de iarnă, iar în 2025 avem deja creionate câteva evenimente speciale, printre care și o expoziție de plante rare și ilustrație botanică, o dezbatere lunară despre artă, expoziții caritabile, concursuri de artă. Mai multe detalii pe pagina CreativAct.
