Rezumat
De la înființarea trupei în perioada liceului, The Kryptonite Sparks și-au construit o carieră solidă în peisajul muzical românesc, transformându-se într-o trupă matură și inovatoare. Până acum, băieții au lansat două albume și au captivat publicul cu energia lor live, iar toamna aceasta ei revin cu un nou album și un turneu de promovare ce va începe pe 10 octombrie. „ERAI” (Eterne reîntoarcere a Identicului) este o călătorie muzicală fascinantă, o metaforă a sentimentelor și experiențelor umane și marchează o nouă etapă în evoluția lor artistică, explorând teme precum nostalgia, regretul și reinventarea personală.
Am avut ocazia să mă întâlnesc cu băieții după o repetiție în studio, unde se pregătesc intens pentru lansarea unui nou album și să-i iau puțin la întrebări despre noul album și despre muzica lor în general
Ne place să fim cât mai prezenți în moment, să privim publicul și să luăm din energia lor
Interviu The Kryptonite Sparks
The Kryptonite Sparks este renumită pentru concertele sale live, încărcate de energie și emoție. Fiecare spectacol este o experiență unică, o explozie de bucurie și pasiune, în care trupa reușește să creeze o conexiune specială cu publicul.
De unde vă luați energia în timpul repetițiilor?
Din piese, I guess, adică ne bucură simplul fapt că le cântăm. În cazul ăsta ne-ai prins chiar după o repetiție la care am introdus niște piese noi, câteva pe care le-am lucrat doar în studio, iar acum le-am cântat pentru prima dată împreună și a fost o senzație foarte frumoasă.
Azi am înregistrat două piese noi pe care nu le-am ai repetat până acum în formula asta. Momentul în care le-am auzit live în căști, adică auzindu-ne pe noi cântând, a fost așa un sentiment foarte frumos. Tot track list-ul de e viitorul album va fi anunțat cât de curând, dar putem spune așa doar puțin că cele două piese noi se cheamă Nimfa de argint și Noapte pe Venus.
Trupa voastră a evoluat constant de la înființare. Cum simțiți că s-a schimbat sound-ul vostru în ultimii ani și ce a influențat această direcție?
În primul rând, noi am început de foarte mici, de când eram în liceu. Atunci nu ne-am gândit foarte serios la faptul că vom ajunge să facem asta la un nivel mai profi, dar privind acum în spate ne bucurăm că am luat decizia să mergem pe acest drum. Pot spune că ne-am schimbat și noi ca oameni de când am început, nu doar muzica noastră. Ne-am maturizat, ne place să descoperim muzică nouă care ne influențează fie că vrem, fie că nu vrem.
Primele două albume au fost produse de terți, noi habar nu aveam ce făceam. Al doilea de exemplu, a fost produs cu Adrian Despot. Pentru materialul acesta în schimb, am încercat să ne punem noi casca de producător, chiar am făcut și niște cursuri pentru asta în perioada pandemiei. Chiar ne bucurăm să scoatem albumul ăsta pentru că e producția noastră așa cum ne-am închipuit-o noi.
Știu că urmează să lansați acest album nou despre care vorbiți și plecați și într-un turneu de promovare. Puteți să povestiți puțin care este povestea din spatele lui?
Albumul se numește ERAI și este povestea unui kryptonaut pierdut în spațiu, care este într-o capsulă. Kryptonaut este termenul pe care îl folosim pentru cei care ne ascultă muzica, iar noi suntem kryptoniți. Acest kryptonaut pierdut în spațiu știe că este destinat unei călătorii infinite printre stele, dar are un radio cu el și își ascultă rând pe rând amintirile, privind explozii ale stelelor îndepărtare printr-un hublou. Este destul de tragic așa, depinde cum privești. Dar dincolo de metaforă, melodiile sunt despre recurența sentimentelor de-a lungul relațiilor, despre idile, regret și reinventare.
Albumul acesta este și un mesaj de încurajare pentru oamenii care sunt puțin pierduți, să continue căutările. Încercăm să le aducem un strop de încredere în ei înșiși, în personalitatea lor și în ceea ce sunt ei. Ce am vrea să rețină ei din acest album este că „nu trebuie decât să fii tu”, că „ești suficient așa cum ești”.
Sunteți o trupă cunoscută pentru energia spectacolelor live. Ce face un concert The Kryptonite Sparks special și cum reușiți să mențineți aceeași intensitate de fiecare dată?
Este interesant că așa se vede din exterior, că am face un anumit lucru special, însă nouă, din interior, ni se pare că suntem într-o căutare continuă. Nu este o rețetă pe care am găsit-o și pe care o aplicăm la fiecare concert. Ce ne ajută foarte mult în schimb, este să fim cât mai prezenți în moment, să privim publicul și să luăm din energia lor.
O regulă după care ne ghidăm cumva este doar să fim cât mai odihniți înainte de spectacol și să nu fim încărcați cu foarte multe probleme, iar dacă trecem prin diferite probleme – care nu au legătură cu muzica – încercăm să le dăm la o parte pentru ora aceea de concert și să fim unul cu scena și cu oamenii care se uită la noi, să nu fim distanți sau absenți. Ne punem și noi în pielea spectatorilor, și noi mergem la concerte, și e foarte plăcut să vezi un artist că trăiește momentul ală. Deci dacă oamenii sunt entuziasmați să te vadă, e normal să dai tot ce ai mai bun.
Totodată, scena este și locul unde putem să fim 100% liberi, este ca o descătușare pentru noi, trăim versurile pe care le cântăm. Ne mai ajută puțin și faptul că încercăm să medităm înainte de concert, este ceva ce am început de curând și ne dă un calm aparte, o așezare cu noi.
Într-o industrie muzicală aflată în continuă schimbare, cum vă mențineți autentici și conectați la publicul vostru?
Probabil cel mai important este că suntem mereu sinceri cu noi înșine. Poate că sună puțin stupid, dar noi facem muzica pentru noi în primul rând, să ne placă nouă, să simțim că ni se ridică părul de pe spate când auzim muzica sau versurile. Dacă asta se pune ca a fi autentic, atunci da, asta facem.
Ați simțit vreodată presiuni să vă adaptați stilul pentru a atrage mai mult public sau pentru a vinde?
Din păcate pentru noi, nu. Poate ar fi mai bine să facem asta. Evident că și noi ascultăm muzică din toate genurile care vin așa o dată cu toate aceste curente, dar în momentul în care lucrăm la piesele noastre, ele dispar. Lucrăm la piesele noastre și atât. Nu a existat niciodată ideea aceasta că „vai, hai să facem o piesă care să targheteze un anumit grup”. Nu producem ceva doar care să vândă în vreun fel anume pentru că nu am fi sinceri cu noi.
În schimb încercăm să ținem pasul cu ceea nu ține de muzică, adică tot ceea ce înseamnă partea de promovare. Platformele de Social Media au devenit niște instrumente foarte importante și încercăm să învățăm cum funcționează și cum să le folosim cât mai bine.
În muzică există două jumătăți distincte, care se întâmplă aproape separat. Partea creației este sacră pentru noi, încercăm să o facem așa cum o simțim, să spunem ce vrem să spunem prin muzică. Abia după ce terminăm piesa și auzim rezultatul final, trecem la pasul doi, unde transformăm melodia aia într-un produs pe care trebuie să-l arătăm oamenilor și pe care îl promovăm. Aici abia încercăm să ținem pasul cu ceea ce înseamnă tendințe în marketing. Dar și aici, dorința noastră este ca melodiile pe care le facem este să ajungă în căștile cât mai multor oameni.
Cum vă poziționați în tranziția asta dintre limba română și engleză și cum decideți care limbă să folosiți în compoziții? Credeți că și acest limbaj vă apropie puțin de fanii mai tineri?
Momentan am ales să facem toate piesele în limba română, deși numele trupei este în engleză. Dar în zona asta de comunicare da, îmbinăm termeni din română și engleză, ne vine natural să facem asta. Și noi „suferim” de utilizarea romglezei. Dar nu ne-am gândit niciodată că asta are vreun rol sau vreo influență în modul în care ne percep fanii, pur și simplu așa ne exprimăm noi în viața de zi cu zi.
Ați menționat că și voi ascultați diverși artiști și muzică din noile tendințe. Care sunt artiștii sau trupele care v-au inspirat cel mai mult în ultima vreme?
Sunt mulți artiști care ne-au inspirat de-a lungul timpului și mulți ne scapă din vedere acum, dar așa la un prim gând putem enumera Bon Iver care a cam fost prezent de când am început trupa – care și el a evoluat de-a lungul anilor dar s-a menținut fresh -, Frank Ocean, Kendrik Lamar, Idles – mai recent. Anul acesta am ascultat și foarte mult indie-pop suedez: Cornelia Jacobs, Evelina, mai multe. Sunt foarte bouncy și foarte light așa.
Ultimele voastre piese par să includă influențe electronice mai puternice. Ați simțit voi nevoia să veniți cu ceva fresh?
Dacă te refi la ultimele două single-uri de pe album, „La tine acasă” și „Antidemotivațional”, nu au neapărat influențe electro. Poate doar ai sesizat prezența altor instrumente decât cele șa care cântăm noi, asta pentru că ne place să ne jucăm cu sunetele – Rareș este sound masterul – și avem o grămadă de sunete sau efecte pe care încercăm să le integrăm în piesele noastre, care poate fi asociată cu muzica electronică. Dar într-adevăr, poate fi și o influență pe care noi nu o conștientizăm venită din muzica pe care o ascultăm, despre care am vorbit.
De prin anii 80 încoace, aceste tipuri de sunete au tot fost incluse într-o mulțime de genuri. De exemplu, piesa „La tine acasă” are un bridge care conține vreo șase tipuri de sintetizator, dar, din nou, nu a fost o direcție conștientă sau voită să ne reinventăm, nu asta am căutat, ci pur și simplu totul a venit din plăcerea de a experimenta cu diverse sunete.
Aveți în plan să explorați și alte genuri muzicale sau direcții în următoarele lansări? Sau poate v-ați gândit la noi colaborări?
Totul ține de estetica momentului și de intuiție. Dacă simți că piesa are nevoie de sunetul ăla, nu ne este frică să îl folosim. Ideea este să asculți de piesă, să te duci unde simți că te duce ea.
Iar legat de proiectele viitoare…deocamdată, toamna asta ne ocupăm de turneul de lansare al albumului. Albumul are 16 piese, toate produse în studioul nostru, însă patru dintre ele sunt mixate de un inginer britanic – Chris Sheldon, iar 12 sunt mixate în studioul Vița de Vie. Mai lucrăm acum la niște piese acustice, foarte apropiate de sufletul nostru, pe vibe-ul pieselor „Noapte în Nord”, „La tine acasă”, „Entropica” și „Colindă în prag”. Asta duce cumva către o altă dorința de-a noastră, cea de a scrie niște cântece de Crăciun văzute prin prisma noastră. Mai lucrăm și la niște piese în engleză, că tot vorbeam mai devreme, dar momentan e în stadiul de teasing.
