Nu știm dacă muzica evoluează sau involuează, dar cunoaștem faptul că aceasta se află mereu în schimbare, influențată de contexte sociale, politice și culturale. Iată, așadar, recomandările lunii mai, lansări ce ne demonstrează metamorfozarea muzicii, cu păstrarea intactă a integrității artistice și a bunului gust.
Florence and the Machine | Dance Fever
Estetica vizuală cvasi-medievală ce caracterizează noile videoclipuri ale trupei britanice de indie rock își găsește inspirația în fenomenul maniei dansului, o obsesie ce a afectat o mare parte din populația Evului Mediu, caracterizată prin erupții spontane de dans nebun, adesea soldate cu moartea participanților. Neobișnuit pod între culturi și vremuri, mai ales că albumul, audiat cu atenție de către ascultătorul mileniului trei, îi poate stârni acestuia cheful de dans frenetic, deși, ce-i drept, n-ar fi rău să nu ne zbânțuim până la epuizare. Ușor de zis, greu de făcut, căci single-ul My Love ne face piciorul să bată în timp cu muzica, iar până să ne dăm seama, ne lansăm cu toții într-un dans condus de beat-uri disco și refrene memorabile… un fel de febră dansantă a lui 2022.
Rammstein | Zeit
Caricatura și umorul fin se îmbină cât se poate de grotesc în cadrul celui mai recent videoclip al trupei germane de industrial metal, o creație ce ne oferă un comentariu bizar la adresa obsesiei față de operațiile estetice. „Zick Zack, zick zack”, cântă Till Lindemann, imitând sunetele bisturiului care taie în stânga și-n dreapta, oferind pacientului perfecțiunea fizică de care are atâta nevoie în era vieții mereu fotografiate. Iată că rockerii pentru care șocul este un termen nelipsit în materialele discografice se întorc cu un nou LP, cât se poate de fidel sonorității cu care aceștia ne-au obișnuit, dar, totodată, plin de pasaje instrumentale neprevăzute și preocupări constante față de problemele sociale, împachetate, ca întodeauna, în ambalaje tulburătoare și violente.
Harry Styles | Harry’s House
După ce a luat prin surprindere ascultătorii pretențioși ai pop-ului cu LP-ul Fine Line, un album ce a primit influențe din partea zonelor pop-ului progresiv, dar și funk-ului reprezentativ pentru anii ’70, fostul membru al boy band-ului One Direction revine cu Harry’s House, un material ce promite o călătorie cât se poate de retro, mai ales că single-ul As It Was sună ca și cum ar fi fost scos dintr-o reclamă lansată la finalul anilor ’80. Unde mai punem că și legenda folk jazz-ului, Joni Mitchell, s-a arătat bucuroasă la auzul veștii că titlul LP-ului este inspirat din numele unei piese de-a sa, lansată în 1975. Suntem, așadar, martorii dezvoltării artistice a lui Styles, care a reușit în ultimii ani să-și extindă aripile și să iasă de sub umbrela pop-ului inocent.
