VIDEODOME | “DON JON” (2013, r: Joseph Gordon-Levitt)

Don Jon (Joseph Gordon-Levitt ca regizor)

Aflat la debutul său în lungmetraj ca regizor şi scenarist, talentatul tânăr actor Joseph Gordon-Levitt (devenit popular datorită Sitcom-ului TV “3rd Rock from the Sun”, cu apariţii ulterioare din ce în ce mai interesante, “(500) Days of Summer” şi “50/50” care, ambele, i-au adus nominalizări la Globul de Aur, dar şi “Inception”, “Lincoln” sau “Hesher”) face spectatorului o propunere stranie, ceva mai greu de descifrat şi de îngurgitat: analiza într-o cheie serioasă a raportului dintre ataşamentul emoţional şi sex în relaţiile interpersonale realizată din perspectiva pornografiei.Din start, pentru a nu induce o percepţie greşită, trebuie subliniat că filmul se plasează în extrema opusă vulgarităţii sugerate de cuvântul ‘porno’ şi trebuie tratat ca o dramă atipică în care accentele cu caracter explicit, cele romanţioase sau amuzante sunt utilizate ca simple condimente din care Levitt (un pic mult prea ambiţios) îşi propune să contureze un microstudiu de antropologie urbană centrat pe propria-i generaţie. Bilanţul? Scopul este atins doar aproximativ întrucât multe dintre atuuri se relevă a fi simultan şi vulnerabilităţi care, prin schematism şi previzibilitate, erodează ineditul premisei.

Don Jon, Joseph Gordon-Levitt

Voi încerca să îmi argumentez spusele, dar asta pe parcurs, în timp ce facem o incursiune în substratul poveştii. Jon… ‘Don Jon’ după cum e poreclit de prieteni datorită succesului reţetelor sale de agăţat femei (Gordon-Levitt), este un june “armăsar” gelat şi dotat cu “pătrăţele” din New Jersey-ul contemporan, model al egocentrismului cinic specific unui tineret aparent plin de vitalitate, dar, în interior, dezabuzat şi plin de frustrări: lipsit aproape complet de sensibilitate, consideră că are deplinul control asupra propriului destin exclusiv prin raţionalizare, prin definirea parametrilor în care se raportează la context (familie, anturaj, biserică, viaţă socială) în termeni precişi şi, în opinia sa… obiectivi (este la antipozi de personajul lui John Cusack din “High Fidelity”, care îşi creiona priorităţile personale în baza purului subiectivism). 

În fond, în ciuda spoielii exterioare de cocalar simpatic celor din jur nu este decât un Domn Goe care se adoră pe el însuşi, un onanist dependent de pornografia furnizată de Internet, mai ofertantă pentru fanteziile sale decât sexul live (“Nothing else does it for me the same way. Not even real pussy.”), care îşi iubeşte ritualistic şi fetişist corpul, locuinţa şi maşina, restul apropierilor fiind conjuncturale (familia doar cât să fie aprobat, biserica doar cât să fie absolvit de păcate, iar prietenii doar cât să îi reconfirme statutul de arbitru-macho al sexului). Nu ştim dacă şi unde lucrează (deşi nu în lux, pare a trăi destul de confortabil), dar nici nu ne interesează căci suntem asaltaţi de multitudinea de şerveţele care se adună în coş după nopţile ‘lucrative’ petrecute în faţa computerului.

Don Jon (Glenne Headley & Tony Danza & Joseph Gordon-Levitt & Brie Larson)

Jon ‘Don Jon’ Martello este de o pedanterie aproape androgină (obsesia şi pasiunea lui casnică majoră o reprezintă curăţatul duşumelelor din apartament), iar sexul non-virtual se încadrează la ‘acţiuni de socializare’ fără a avea ca finalitate vreo satisfacţie reală într-o minte blocată de propriile reguli, transformate în prejudecăţi sub ipocrita mască a onestităţii faţă de sine-însuşi, inclusiv datorită familiei… tatăl de origine italiană, Jon Sr., jucat savuros de Tony “Who’s the Boss?” Danza, şi mama sentimentală întrupată de Glenne Headley (interpreta lui Janet din “Dirty Rotten Scoundrels” al lui Frank Oz), la care se adaugă sora lui dependentă de smartphone (Brie Larson, pe atunci proaspăt laureată cu Oscar, BAFTA şi cu Globul de Aur pentru “Room”, dar departe de a visa la Captain Marvel). Ca mulţi alţi tineri de pe întreaga planetă, Jon rămâne un sclav a trendurilor consumeriste (relevant commercial-ul ce asociază zootehnica blondă în bikini/Sex şi burger-ul/Fast-Food de pe TV, “More than just a piece of meat”, la care se holbează bărbaţii din sufragerie în timpul prânzului).

Don Jon (Joseph Gordon-Levitt & Scarlett Johansson)

Lucrurile încep să se nuanţeze când cocalarul o întâlneşte pe… piţipoanca visurilor sale (Scarlett Johansson – “Lost in Translation”, “The Avengers”), o superblondă extrem de sigură pe ea, de dominatoare şi de acaparatoare, pastişă mestecătoare de gumă a pin-up-ului ordinar hollywoodian, pe numele său Barbara… Sugarman (a cărui contact îl obţine, cum altfel?, de pe Facebook). Dintr-o nevoie viscerală şi inexplicabilă de autoredefinire, experimentatul Jon se angrenează în Actul 2 al filmului într-o relaţie în care iluzia descoperirii marii iubiri care să îl readucă cu… sexul pe pământ îl orbeşte în faţa unui partener la fel de egocentric, o femeie care îşi foloseşte atuurile fizice pentru a se comporta ca o arahnidă purtătoare a stindardului matriarhal, ce îi condiţionează fiecare orgasm de pregătirea pentru respectarea strictă în viaţă a valorilor şi… moravurilor convenţionale (dusul la cursurile de la seral, socializarea cu prietenii, interacţiunea cu membrii ambelor familii, aspiraţia spre o slujbă bine plătită şi o căsnicie accesorizată confortabil).

Movie clip (Joseph Gordon-Levitt & Scarlett Johansson): 

Continuând pe acest drum, paradoxal, Jon începe să se ‘umanizeze’, să aibă îndoieli şi ezitări, în detrimentul reperelor raţionale pe care le considera imuabile, iar fondul crizei se declanşează în urma revelaţiei că, deşi face sex cu partenera ideală, satisfacţia se menţine în continuare minoră în raport cu vizionarea de filmuleţe porcoase pe net. Căci, deşi sunt împreună şi au perspectiva de a trăi ‘happily ever after’, amândoi circulă pe sensurile opuse ale unei autostrăzi în care interacţiunile tangente de ordin carnal nu au niciun suport emoţional care să le definească o dorinţă profundă de a-şi continua călătoria braţ la braţ. Climaxul se consumă când ea descoperă plăcerea lui vinovată, iar el îi replică pe bună dreptate că ea se uită la mult mai multe pelicule siropoase decât el la cele porno. Reacţia ei categorică şi instantanee faţă de această asociere de dependenţe individuale? “Movies and porn are different.”. Oare? Actul 3 permite intrarea în scenă a mai vârstnicei Esther (Julianne Moore – “Boogie Nights”, “Still Alice”) ce duce mai departe evoluţia/educaţia emoţională a lui Jon, de la pornografia ca “one-sided affair” care nu incumbă vreo obligaţie, la redescoperirea plăcerii sexuale în condiţiile în care ambii participanţi au ceva semnificativ de oferit celuilalt, mai ales în plan psihologic. Nu are sens să detaliez mai mult, cred că v-aţi făcut o idee despre avatarurile lui Jon.

Don Jon (Julianne Moore & Joseph Gordon-Levitt)

Trailer

Aminteam la început de vulnerabilităţi în contextul unei premise curajoase, ambiţioase şi inedite. Ei bine, din păcate, lipsa de experienţă a lui Levitt îşi spune cuvântul, iar în ceea ce mă priveşte, “Don Jon” nu are cum să fie clasificat mai mult decât un Rom-Com interesant prin distribuţie, moderat de entertaining, din categoria “wannabe”. În relativ scurt timp, cursul naraţiunii devine previzibil (ex. personajul lui Johansson este conturat în tuşele-i esenţiale încă de la apariţie, iar eventualele surprize din comportamentul ei ulterior sunt anihilate), toţi cei trei actori principali, în ciuda unei prestaţii de ansamblu remarcabile, au accente sporadice de cabotinism şi de manierism greu de trecut cu vederea care te ţin la distanţă de personaje, iar împachetarea ambiguă a mesajului final (care o fi realmente acela?) într-o naraţiune descriptivă lipsită de minime twist-uri care să o anime… ajunge să plictisească. Dar, hei, e doar părerea mea. Paranteză de final: haioase cameo-urile ca actori hollywoodieni ale lui Channing Tatum (în prima fază Levitt intenţiona să îi ofere acestuia rolul lui Jon), Anne Hathaway, Emily Blunt, Cuba Gooding Jr. şi Meagan Good în filmele dulcege adorate de Barbara. 

Don Jon: The Story of the Movie

• Text de IOAN BIG.