Shunmyo Masuno, stareț al unui templu budist din Japonia, spune în cartea sa, „Zen. Arta de a trăi simplu”, că grădinile japoneze sunt rezultatul unor „expresii clare ale stăpânirii de către autor a unei stări Zen, care se mai numește și „minte Buddha”.”
Cu alte cuvinte, o grădină de acest gen trebuie să transmită o stare specifică și un anumit stil al autorului. Când mă gândesc la grădina japoneză din Herăstrău, nu regăsesc aceste elemente. La inaugurare, grădina avea un lac cu pești menit să vină în completarea unei atmosfere calme. Între timp, atât peștii cât și apa din lac au dispărut. La intrare, inițial exista o torii (poartă specifică templelor japoneze a cărei parte superioară seamănă cu acoperișul acestor clădiri), care ulterior a rămas neîngrijită. Ca multe alte grădini japoneze din Europa, cea din Herăstrău are drept element principal cireșul, ceea ce face cel mai prielnic anotimp pentru a o vizita, primăvara.
Foto: zigzagprinromania.com
Chiar dacă grădina din Herăstrău nu este cea mai surprinzătoare, grădinile în stil japonez din alte țări s-ar putea să constituie un obiectiv turistic într-o viitoare călătorie. Astfel, în Paris, în cadrul muzeului Albert Kahn se poate admira o grădină japoneză contemporană. Aceasta este o lucrare originală a peisagistului Fumiaki Takano ce are drept scop onorarea vieții și operelor lui Albert Kahn. În cadrul muzeului mai pot fi admirate și o grădină în stil englez, una de tip francez, dar și o reconstrucție a unui sat japonez.
Foto: CD92/ E. Rossetti
Un alt element central al grădinilor japoneze sunt lanternele din piatră. Ele reprezintă cele cinci elemente ale cosmologiei budiste (foc, aer, apă, pământ, vid) în succesiune verticală. O astfel de grădină găsim în Karlsruhe, Germania. Această grădină, pe lângă felinare din piatră și cireși are în componența ei și o torii la intrare.
Apa este o altă componentă cheie a grădinilor japoneze. Aceasta predomină în grădinile de la Roma și Monaco. Grădina din Monaco se întinde pe o suprafață de 7000 de metri pătrați și are în componența ei arcade de flori și lacuri în care pot fi admirați faimoșii pești koi. A fost construită în 1969 ca un dar al Ministerului Japonez al Agriculturii. Ceea ce face specială grădina japoneză de la Roma sunt plantațiile de bambus din cadrul acesteia.Pentru grădinile japoneze, apa nu trebuie să fie neapărat curgătoare. Astfel, la Hamburg, în cadrul parcului Planten un Blomen, se regăsesc două grădini japoneze: una peisagistă și una cu pavilion de ceai, cea mai mare de acest tip. Ambele grădini au fost proiectate de peisagistul Yoshikuni Araki.
Grădina din Monaco, foto: www.trekearth.com
Una dintre cele mai frumoase grădini japoneze se află în Leverkusen, Germania. Aceasta are în componență poduri, podeţe, cascade, statui Buddha, pagode de piatră, figurine cu dragoni, gheişe graţioase cu felinare şi ulcioare și zei japonezi. Deoarece Leverkusen este un oraș industrial, grădina a fost proiectată în așa fel încât coșurile întreprinderilor chimice aflate în apropiere să nu se vadă.
În România, putem admira grădini japoneze la Cluj-Napoca, unde se află cea mai veche grădină japoneză din țară, în județul Sălaj, în cadrul grădinii botanice de la Jibou și la Galați, unde se află una dintre cele mai tinere grădini japoneze.
Grădina japoneză Cluj-Napoca, foto: gradinabotanica.ubbcluj.ro
Aceste grădini reprezintă una dintre dovezile îmbinării întreprinderilor asiatice cu specificul european pe plan cultural, această combinație având un rezultat spectaculos ce emană o atmosferă liniștită.
Text de IULIANA CIOCÎRLAN
