Cu toate că trăiește în Franța de 35 de ani, publicul sibian îl cunoaște pe compozitorul Vasile Șirli mai ales pentru muzica pe care acesta a creat-o pentru spectacolele puse în scenă de Silviu Purcărete. Ce anume l-a făcut să revină constant la Sibiu de-a lungul anilor și cum a fost să profeseze timp de trei decenii pe tărâmul lui Disney din Paris, am aflat chiar de la Vasile Șirli. În plus, avem impresii la cald despre prima reprezentație a spectacolului-fenomen ”Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, din 2021: ”Spectatorii au aplaudat îndelung ceea ce au văzut, celebrând parcă reluarea unei vieți normale”.
Deși trăiți în Franța de 35 de ani, sunteți cunoscut la Sibiu pentru muzica pe care ați compus-o pentru spectacolele puse în scenă de Silviu Purcărete, ba chiar aveți și o stea pe Aleea Celebrităților din Parcul Cetății. Ce înseamnă Sibiul pentru dumneavoastră după atâția ani de când reveniți aici constant?
Sibiul meu este Teatrul, cu oamenii lui, cei văzuți și cei nevăzuți, Festivalul Internațional de Teatru, spectatorii, interpreții, organizatorii și sibienii, întâlnirile și reîntâlnirile cu personalitățile și anonimii atrași de FITS.
Ați creat de-a lungul câtorva decenii muzica pentru zeci de spectacole semnate de Silviu Purcărete. În ce fel rezonați cu universul său artistic și ce v-a făcut să spuneți ”Da” de fiecare dată când v-a propus să colaborați?
Pentru felul său de a decripta și interpreta un text. Asist la maximum de repetiții pentru că sunt surprins întotdeauna de felul său de a ne dezvălui tainele, nuanțele și subtilitățile subiectului propus, text pe care credeam că-l știu foarte bine.
În 12 iunie ați fost prezent la reprezentația spectacolului ”Faust”, primul eveniment cultural amplu cu public din acest an la Sibiu. Cum a fost reîntâlnirea ”pe viu” cu echipa acestei producții fenomen și cu publicul după o perioadă în care cultura s-a mutat mai mult în online?
E întotdeauna emoționant să-ți revezi partenerii de lucru, cei pe care îi apreciezi și cu care ai parcurs un drum artistic lung și bogat. M-am bucurat să fiu la Sibiu, să văd întreaga echipă în fața spectatorilor, în fața celor care, parcă, nu se lăsau duși la sfârșit, care aplaudau îndelung ceea ce au văzut și parcă celebrau reluarea unei vieți normale.
În perioada următoare, la Sibiu se vor relua multe dintre spectacolele pentru care ați realizat muzica, un exemplu ar fi ”Povestea Prințesei deocheate”. În ce fel vă mai solicită aceste spectacole după premieră?
Reluarea repetițiilor muzicale este necesară chiar în stagiunile normale, cu atât mai mult acum, după o pauza foarte lungă. Multe din spectacole au muzică interpretată pe viu de către actori, muzică-personaj. Așa este la “Faust”, așa este și la “Povestea Prințesei deocheate”, ca să dau doar două exemple. Reîmprospătarea interpretării muzicii este utilă pentru întreaga trupă, mai ales când sunt înlocuiri în distribuție. Rolul meu este de a conforta interpreții, de a-i ajuta să integreze cât se poate de bine momentele muzicale în discursul teatral.
Numele dumneavoastră a fost legat timp de trei decenii de Disneyland Paris. Cum a fost experiența de a lucra pe tărâmul lui Disney și care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le purtați în suflet?
O experiență extraordinară prin complexitate, intensitate, exigență și solicitare la perpetuă înnoire, într-un context multicultural și multigenerațional. Amintirile frumoase sunt nenumărate. Mai ales cele legate de “oaspeți”, așa cum sunt considerați vizitatorii în Parcurile Disney. De altfel, atunci când oboseam, când mă întrebam de ce fac ceea ce fac, la ce bun, mergeam în Parc, să mă plimb printre ei. Privirile lor, entuziasmul, încântarea, râsul lor, uneori aprecierile lor directe, m-au făcut să continui, să mă întorc în studio cu gândul că pot contribui la bucuria pe care o aduce Lumea Disney.
Ați fost director muzical la Disneyland Paris, ați compus muzică de film, de teatru și muzică ușoară. Care e relația dumneavoastră de zi cu zi cu muzica, dincolo de meserie?
Eu cred că este o relație normală, desigur marcată de anii de practică a muzicii. Ascult muzică cu plăcere, cu admirație (când este cazul), cu interes (mai întotdeauna). Ascult muzică mai ales în mașină, de toate genurile, de cele mai multe ori la radio, radio-ul ca sursă de informație și de diversitate.
Autor RĂZVAN SĂDEAN
