“ANOTHER EARTH” (2011, r: Mike Cahill)
Mai ales pentru consumatorii de film hârşâiţi în baleierea tuturor sub-genurilor acestei forme de expresie, sastisiţi de prea multe vizionări şi cinic-bătranicioşi în a judeca un produs cinematografic, “Another Earth” provoacă o undă de şoc prin prospeţimea şi… inocenţa abordării, căci altfel nu am cum să clasific acest demers.
O idee plecată parcă din mintea complet lipsită de prejudecăţi a unui copil – fără a avea, când spun asta, intenţia minimizării valorii ei – care generează o naraţiune construită pe ADN-ul artei naive, simplă şi despuiată de înflorituri stilistice, cu misiunea de a ne face să ne întrebăm nu atât ‘Ce credem?’, cât, mai ales, ‘Ce simţim?’.
“Another Earth”, film independent premiat în 2011 la festivalurile Sundance, Locarno şi Sitges, este produsul creativ a lui Britt Marling şi Mike Cahill, ambii pasionaţi de relaţia între societate şi ştiinţă (“The East”, Eco-Thriller-ul realizat ulterior de căre tandem, în 2013, avea să trateze impactul politicii duplicitare a companiilor farmaceutice asupra oamenilor şi mediului, iar în cazul proiectului ce a urmat, “I Origins”, din 2014, subiectul a fost legat de noile descoperiri din biologia moleculară).
În cazul de faţă avem de-a face cu astronomia, într-o premisă SF (a apariţiei în apropierea lumii noastre a unei planete identice cu Terra), înglobată într-un mix de genuri, alături de dramă şi de filmul de dragoste.
Rhoda (Britt Marling) este o tânară pasionată de astre care, la 17 ani, primeşte vestea că este acceptată la MIT. În acea seară, în al noulea cer de fericire şi, în plus, distrasă de ştirea auzită la radio în maşină că a fost identificat un nou corp ceresc în apropierea Pământului, provoacă un grav accident rutier în care o femeie şi un copil sunt omorâţi, iar un bărbat este transportat la spital în comă.
Libertatea – după patru ani de închisoare – nu face decât să îi accentueze pustietatea dintr-o minte odată strălucitor de bine aşezată raţional, ce acum se comportă amorf, cu sensibilităţi aleatorii stârnite doar ca reacţie la unele impulsuri emoţionale necontrolabile.
În urma unui asemenea imbold, la aflarea veştii că John (William Mapother – “The Grudge”, “In the Bedroom”), victima accidentului, a supravieţuit, Rhoda, devenită extrem de introvertită, letargică şi necomunicativă şi care a ales să îşi câştige existenţa ca femeie de serviciu într-un liceu, se duce la casa izolată a acestuia pentru a îşi cere iertare.
Paranteză: John nu ştia identitatea persoanei care i-a ucis soţia şi băieţelul fiindcă, la momentul producerii accidentului, Rhoda era minoră, iar legea interzice dezvăluirea numelui agresorului în acest tip de cazuri. În faţa uşii, tânăra se pierde şi, la vederea victimei sale, invocă faptul că reprezintă o companie de curăţenie la domiciliu ce oferă o şedinţă demonstrativă gratuită.
Ca şi “celălalt Pământ”, John este în mare măsură o oglindă a Rhodei, nu e un om pasionat de ştiinţă, ci de artă (mai exact de muzică), dar care şi-a pierdut datorită nefericitului eveniment orice motivaţie şi trăieşte într-o aproape completă stare de prostraţie.
Relaţia dintre cei doi se construieşte lent, în contextul metaforic a ‘curăţeniei’ casei/sufletelor şi a fascinaţiei comune pentru ce lume populează astrul de pe cer (dacă alter-ego-urile lor au o viaţă identică cu a lor sau destine diferite), iar pas cu pas devine una romantică în care sufletul şi psihicul fiecăruia încep să îşi redobândească vitalitatea.
Sigur că aceste indicii sunt sumare însă vă asigur că “Another Earth” are mult, mult… mai multe de spus.
Un film meditativ şi generator de meditaţii, ce pune întrebări simple, dar nu copilăreşti (ci dimpotrivă) şi care, mai mult, are garantat un final năucitor.
Nu ştiu dacă de văzut şi a doua oară, însă este de pus în player măcar o dată.
Text de IOAN BIG
