Toamna bucureșteană începe, anul acesta, cu o respirație teatrală aparte. Între 29 septembrie și 7 octombrie, orașul va deveni gazda BUKFESZT 2025 – Festivalul Teatrului Maghiar din România, o sărbătoare a artei care promite să transforme sălile de spectacol în spații de dialog, de întâlnire și de emoție.
Organizat de Asociația MASZÍN și găzduit de parteneri importanți precum Teatrul Bulandra și Teatrul Metropolis, festivalul aduce pe scenele capitalei spectacole reprezentative din repertoriul teatrelor maghiare din întreaga țară, toate subtitrate în limba română.
Selecția ediției din acest an se conturează ca o adevărată călătorie între lumi și perspective.
Unul dintre repere este „Lysistrata, dragostea mea” de Matei Vișniec, pusă în scenă de Anca Bradu la Teatrul Szigligeti din Oradea, un spectacol care își trage seva din energia satirică a lui Aristofan, dar care vorbește direct despre prezentul neliniștit, în care libertatea pare mai fragilă ca oricând.
„Am scris această piesă în perioada decembrie 2021 – februarie 2022, când în presa europeană s-a vorbit mai mult ca niciodată în ultimii 75 de ani de un posibil război. Prezenţa a 130 000 de soldaţi ruşi la frontiera cu Ucraina i-a trezit parcă pe europeni dintr-un somn lung. Europenii şi-au dat seama, la începutul anului 2022, că pe fond de pace, de societate de consum, de expansiune a industriei de divertisment şi de fascinaţie pentru lumile virtuale au uitat că libertatea trebuie apărată cu armele”, mărturisește Matei Vișniec.
În contrapunct, „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov, montat la Teatrul de Nord din Satu Mare, Trupa Harag György, sub semnătura regizorului Sardar Tagirovsky, ne amintește că marile opere, chiar și atunci când rămân neterminate, nu încetează să respire și să aducă lumină celor care au curajul să le asculte. Pentru Tagirovsky, acest spectacol este mai mult decât o adaptare scenică: „Maestrul și Margareta este o invitație la vals, un test pentru a afla cât de mult ne suntem fideli nouă înșine atunci când citim sau scriem un roman, când urmărim sau creăm un spectacol, dar și în momentele intime în care ne explorăm propria viață”, mărturisește regizorul.
Într-o tonalitate diferită, „Procesul” de Franz Kafka, montat la Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc în regia lui Bélai Marcel, transformă scena într-un labirint sufocant, unde absurdul devine lege, iar vinovăția se lipește de suflet asemenea unei umbre de care nu te mai poți desprinde, oricât ai încerca să fugi.
Dar poate cel mai tulburător moment al întregului festival va fi chiar spectacolul de închidere, „Tatăl” de Florian Zeller, montat la Teatrul Csíki Játékszín din Miercurea Ciuc în regia lui Vladimir Anton. Este o producție de o sensibilitate aparte, care vorbește cu tandrețe despre bătrânețe și fragilitatea memoriei, un text în care empatia devine personaj central, iar teatrul se transformă într-o formă de consolare și de reflecție asupra condiției umane. Piesa lui Florian Zeller, recompensată în 2014 cu Premiul Molière pentru cea mai bună piesă – cea mai importantă distincție a teatrului francez – a cunoscut de atunci un parcurs internațional impresionant, fiind jucată cu succes pe scene din întreaga lume. Adaptarea cinematografică din 2020, pentru care autorul a semnat scenariul și în care Anthony Hopkins a oferit o interpretare memorabilă, a fost încununată cu premiul Oscar al Academiei Americane de Film. Alegerea acestui titlu pentru a încheia BUKFESZT 2025 nu este întâmplătoare: el lasă publicului nu doar emoția unui spectacol puternic, ci și amintirea unei meditații profunde despre timp, iubire și umanitate.
De la Kleist până la Kafka, de la dans contemporan până la dramaturgia autohtonă, festivalul adună voci diferite, unite de aceeași pasiune pentru adevăr.
În „Kohlhaas”, adaptare după nuvela clasică a lui Heinrich von Kleist, povestea negustorului de cai capătă accente contemporane și devine o parabolă tulburătoare despre felul în care dreptatea, atunci când este refuzată de instituții, se transformă într-un drum periculos, marcat de violență și obsesie. Personajul central, un om aparent simplu, dar neclintit în credința sa în lege, ajunge să descopere pe propria piele cât de scump se plătește adevărul atunci când statul alege să întoarcă privirea. Montat la Teatrul de Nord din Satu Mare, Trupa Harag György, și pus în scenă de regizorul Bélai Marcel, spectacolul explorează cu intensitate conflictul dintre individ și autoritate, transformând un text clasic într-o meditație actuală despre fragilitatea justiției și despre limitele răbdării umane în fața abuzului.
Nefericiții a fost realizat pe baza filmului Requiem pentru un vis de Darren Aronofsky şi pe baza textului Milán Füst.
Happiness Hunters este un spectacol intens de teatru fizic centrat pe corp, care evocă relațiile umane crude și sufocante din piesa „Nefericiții” de Milán Füst și lumea tulburată, vizual suprasaturată, din „Requiem pentru un vis” de Darren Aronofsky. Un lucru important este comun celor două capodopere: personajele sunt blocate într-un culoar imaginar, într-un tunel din care nu găsesc ieșirea. Echilibrându-se pe marginea disperării, încearcă să trăiască sau mai degrabă să supraviețuiască. Se vede clar ce ar trebui să schimbe fiecare personaj în viața sa pentru a putea scăpa și pentru a depãşi momentele cruciale.
Așa cum se întâmplă în viața de zi cu zi, vedem limpede problemele altora, știm exact ce le-ar putea fi de folos, pentru cã din afară lucrurile par mult mai clare. Şi totuşi, între timp se pune întrebarea: Noi, cum stăm cu căutare fericirii noastre proprii? Gãsim scãparea când momentul crucial apare? Observăm mâna de ajutor, care n-i se întinde? Spectacolul caută răspunsuri la aceste întrebări pornind de la convingerea că fericirea nu se gãseşte în lucruri mari, ci în gesturi mici, zâmbete şi priviri mai atente. Trebuie doar să le vedem și să le observăm, pentru că ele sunt acolo.
Festivalul ne poartă și spre zone intime, acolo unde teatrul devine oglindă a vieții de zi cu zi. „Secretul fericirii” de Alexandru Popa, montat la Teatrul Udvartér din Târgu Secuiesc în regia lui Tóth Árpád, demontează cu finețe clișeele despre iubirea perfectă și prietenia fără fisuri, pentru a le reconstrui într-un joc tensionat al emoțiilor autentice, unde aparențele sunt puse la încercare și adevărurile ascunse ies la lumină.
În același timp, regizorul sloven Tomi Janežič aduce în București spectacolul „1978”, un exercițiu de memorie colectivă și personală, un mozaic de povești care pun în dialog România anilor ’70 cu prezentul european și cu propriile rădăcini ale regizorului. Parte dintr-un proiect internațional amplu, spectacolul se inserează în festival ca o dovadă că teatrul poate fi și geografie afectivă, și arhivă vie a timpului.
ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.
Editor: City Guide Media SRL.
Sediul central: Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9, bl. 290
