De la Minnie Mouse la Kusama, de la ritual la pixel | Istoria culturală a polka dots
Există în istoria culturii vizuale câteva motive aparent minore care, prin repetare, migrare și reinterpretare, ajung să devină semne cu densitate simbolică. „Polka dots” – ceea ce în română numim, cu un diminutiv aparent inocent, „picățele” – se numără printre ele.
Bulina a traversat secole, sedimentând semnificații care țin de corp, identitate, serialitate, tehnologie, consum și cosmologie.
Retrospectiva Yayoi Kusama de la Fondation Beyeler din Basel, deschisă publicului până pe 25 ianuarie 2026, una dintre cele mai cuprinzătoare din ultimii ani, oferă un motiv legitim pentru a reevalua genealogia acestui motiv vizual.
Artista niponă este considerată cea mai reprezentativă creatoare a „universului cu buline”, iar opera sa ne obligă să reexaminăm polka dots dincolo de registrul superficial al ornamentului: ca instrument cognitiv-perceptiv, o formă de reorganizare a realității.
Originea vizuală a punctului: de la marcaj ritual la tipar mecanic.
Punctul este una dintre cele mai vechi unități vizuale ale omului. Îl întâlnim în picturile rupestre – ca simbol al unei prezențe, al unei treceri, al numărării; reapare în tatuajele tribale africane și asiatice, unde punctele sunt folosite pentru a marca statutul, protecție sau apartenență; apare în Egiptul antic ca semn al feminității și fertilității.
Odată cu modernitatea europeană, punctul – ca element repetitiv – iese din spațiul ritualic și intră în designul casnic și vestimentar.
Secolul XIX îi conferă o stabilitate a termenului, odată cu apariția sintagmei polka dots. Deși nu există o legătură semantică între dansul polka și tipar, ambele au circulat simultan în cultura urbană europeană, devenind simboluri ale unei burghezii în ascensiune, dornice de ritm, vitalitate și uniformitate.
Generalizarea bulinelor ca imprimeu devine posibilă odată cu mecanizarea industriei. Tiparul repetitiv, imposibil de produs la scară largă înainte de secolul XIX, se transformă într-un semn al modernității industriale: regularitate, serie, repetabilitate. Bulina devine astfel o miniatură vizuală a mașinii moderne.
Polka dots în Pop culture: între ludic, feminitate și supra-consum.
Odată intrate în imaginarul de masă, bulinele se asociază cu figuri feminine iconice – cea mai recognoscibilă fiind, desigur, Minnie Mouse, creată în 1928, unde rochia cu buline devine un semn identitar.
În paralel, Hollywoodul anilor ’40–’60 utilizează polka dots pentru a contura un anumit tip de feminitate domestică, jucăușă, de la rochiile purtate de staruri până la costume de baie devenite simbol („Itsy Bitsy Teenie Weenie Yellow Polka Dot Bikini”).
În designul grafic și publicitate, polka dots funcționează ca semn al optimismului postbelic, al culturii de consum, al serialității ludice. Motivul este folosit pentru a induce familiaritate, dinamism, un fel de bucurie standardizată, până la minimalismul preluat astăzi în branding. Bulina repetată poate fi citită ca forma vizuală a unei ordini industriale, expresie a multiplicării identice, ca simptom al unei societăți a replicabilului.
Arta modernă și contemporană: bulina ca instrument al percepției.
Deși a existat mereu în arte decorative, bulina devine motiv conceptual, cu încărcătură teoretică, abia în secolul XX. Mișcările avangardiste și post-avangardiste îi recunosc potențialul abstract: punctul poate fi atom, stea, celulă, pixel. Poate fi unitate minimă de compoziție sau semnul pierderii totalității.
În arta conceptuală, repetarea punctelor devine o strategie de investigare a serialității – un mod de a interoga statutul obiectului artistic într-o epocă a reproducerii tehnice. Damien Hirst, de exemplu, folosește „spot paintings” ca o critică implicită a uniformizării, a producției în atelier.
Dar niciun artist nu a dus motivul mai departe decât Yayoi Kusama.
Yayoi Kusama: polka dots, ca univers psihic și cosmologic.
Pentru Kusama, bulina este un micro-univers. În autobiografiile și conversațiile sale, artista explică faptul că punctele i-au apărut încă din copilărie, în episoade halucinatorii marcate de anxietate. Câmpurile de puncte care „invadau” obiectele, florile, spațiul din jurul ei au devenit o formă de reprezentare a unei realități deformate, abundente, uneori ostile.
Repetarea sistematică a punctelor devine, astfel, un gest terapeutic: o domesticire a haosului.
În creația ei, polka dots îndeplinesc simultan mai multe funcții.
- Funcția ontologică: Punctul este o unitate a existenței. Kusama afirmă adesea că „suntem cu toții puncte într-un ocean infinit”.
- Funcția psihologică: Repetiția este mod de a construi o ordine interioară. Fiecare punct este o încercare de a „fixa” realitatea.
- Funcția spațială: În instalațiile Infinity Mirror Rooms, punctele multiplicate la infinit creează o experiență perceptivă imersivă, în care privitorul devine simultan subiect și obiect, centru și dispersie. Retrospectiva prezentată la Fondation Beyeler accentuează această triplă natură a motivului.
Astăzi, polka dots ne fascinează pentru că, în cultura digitală, punctul se reconfigurează ca pixel, rezonând cu felul nostru fragmentat și serializat de a percepe imaginea, iar această revenire este alimentată simultan de dominanța vizuală a serialității, dar și de nostalgia retro, de fotogenia tiparului și de universalitatea simbolică a cercului.
Astfel, polka dots reprezintă simultan joc și sistem, memorie și algoritm, semn al copilăriei și expresie a anxietății moderne.
Un motiv mic, dar cu o putere enormă de a cartografia modul în care privim și înțelegem lumea.
Text de DELIA MITRACHE | ART (Hi)STORIES
Cover foto yayoi-kusama.jp
