BODY ART | NOT BOB: „Tatuajul este un proces foarte intim între mine și clienții mei”
NOT BOB (Bob Prințescu) este un tattoo artist pasionat și foarte apreciat, are 36 de ani și este născut și crescut în București. Dincolo de arta tatuajelor, el este tată, graffiti artist și practicant de BJJ, iar pasiunea pentru caligrafie îl conduce uneori spre canvas-uri unice.
Ne-a povestit mai multe despre începuturile spontane în tatuaje, procesul său creativ și provocările întâlnite în parcursul său artistic.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
În cazul meu a fost ceva foarte spontan. Aveam un vecin care tatua și care mă lua cu el peste tot, de fiecare dată când avea o lucrare. În perioada aia, luai probabil și câteva beri cu tine atunci când mergeai la cineva acasă (asta în cazul în care nu te aștepta omul oricum pregătit).
Într-una dintre zile, în timp ce lucra, și-a dat seama că poate consumase prea multe și a decis că ar opri ședința acolo, dar cel ce se tatua își dorea foarte tare să îl termine. În momentul următor, tipul i-a propus să continui eu, că e ceva ce aș putea face. Mi-am pus mănușile pe mâini și i-am dat bice.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică?
Nu am o formare clasică. Am căutat întotdeauna să mă înconjor cu oameni mult mai buni decât mine, de la care să învăț. Am avut acel head start în graffiti, deci cumva era de așteptat că urma să mă îndrept spre multă culoare, dar în rest, a fost studiu propriu și dorința de a fi mai bun decât am fost ieri.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Pentru mine sunt clar ambele. Asta e genul de tatuaj pe care îl fac și pe care vreau să-l duc mai departe. Sunt trei calități pe care le urmăresc în fiecare lucrare: tehnică, body placement și originalitate.
Consider că doar fiind original, reușește să transmită emoție purtătorului și, în același timp, privitorului. Tatuajul este un proces foarte intim între mine și clienții mei.
Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?
Sincer, nu știu cum să răspund la această întrebare. Îmi petrec o mare parte a timpului pe internet privind tatuaje. Atunci când vine un client să îmi ceară ceva anume, aproape că îl văd din prima. După care încep să finisez acea idee pe tabletă sau direct pe corp.
Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?
Da, întotdeauna povestesc despre același tip căruia i-am acoperit ceva pe braț când încă lucram în Berlin. A început și a continuat ca orice alt cover-up, dar abia când a venit la control am cunoscut un alt om. De când l-am văzut ieșind de la metrou, era tot un zâmbet.
A venit, mi-a mulțumit încontinuu și mi-a recunoscut în momentul acela că el nu își mai dăduse tricoul jos la mare de aproximativ șapte ani. Că ura să se vadă în oglindă și că acum este o plăcere și se mândrește cu el peste tot.
Ba chiar a continuat să îmi spună că fusese discuția principală la masa de Crăciun a familiei și că nici ceilalți nu își puteau da seama unde era cel vechi.
Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?
Sunt toate adunate. Tatuajul este o experiență de la primul salut până la ultimul punct.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?
Să vină hotărât și asumat. Astfel devine și procesul mai plăcut și chiar și noi, tatuatorii, înțelegem mai bine ce își dorește fiecare în parte. Asta, și să își caute artistul perfect pentru ce știe că vrea.
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
O foarte mare problemă de la început au fost aparatele și faptul că nu prea exista cineva care să-mi explice exact ce face fiecare șurubel. A trebuit să caut informație atâta cât exista atunci pe internet.
Parcurgeam forumuri întregi pe seară ca să îmi găsesc răspunsul perfect la întrebarea din capul meu, iar a doua zi, când puneam în aplicare totul, parcă mi se deschidea o ușă nouă. Tocmai de aceea încă folosesc aparate clasice, pe bobine.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Ca orice alt lucru care ajunge în mainstream, se întâmplă două lucruri. Crește și scade în același timp. Greu de explicat cum văd asta. În mare, consider că tatuajul este ceva filtrat și rafinat pe parcursul a mii de ani, iar foarte mulți artiști noi nu doresc să cunoască partea asta și tradiția din spate.
A apărut și acest consumerism exagerat și echivalentul a ceea ce în modă se numește „fast-fashion”, lucru care nu face decât să dilueze ceea ce cândva era magic pentru mine.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | ARTĂ&CULURĂ
