Cronică de spectacol: “Bukowski by Night”. Ars Poetica
Motto: ,,Înțelege-mă/ Nu sunt o persoană obişnuită./ Am nebunia mea,/ trăiesc într-o altă dimensiune/ şi nu am timp pentru lucruri care nu au suflet.“(Bukowski)
Poetul, nuvelistul și romancierul american Charles Bukowski nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind cunoscut și îndrăgit de milioane de cititori din întreaga lume. El a scris de-a lungul vieții peste 5000 de poezii și povestiri – unele dintre acestea fiind sursă de inspirație pentru adaptări cinematografice. ,,Deci vrei să fii scriitor?“, considerat unul dintre cele mai bune poeme ale lumii, abordează libertatea de exprimare a artistului:
,,Deci vrei să fii scriitor/ dacă nu vine arzător din tine/ atunci, orice ar fi,/nu o face./ dacă nu vine pur şi simplu din/inima şi din mintea şi din gura/şi din interiorul tău,/ nu o face./ dacă o faci pentru bani sau/ faimă,/n-o face./
dacă o faci pentru că vrei/ femei în pat,/n-o face.(…)./Nu fi ca mulţi alţi scriitori,/nu fi ca multe alte mii de/ oameni ce se autointitulează scriitori,/nu fi (…)plictisitor(…)./bibliotecile lumii/s-au săturat/ de cei ca tine./dacă nu vine din/sufletul tău precum o rachetă,/ dacă n-ai înnebuni sau/te-ai sinucide sau ai ucide/dacă n-ai scrie,/n-o face./dacă soarele din tine/nu-ţi arde interiorul,/n-o face./când a venit cu adevărat timpul,/şi dacă ai fost ales,/se va întâmpla de la/sine şi se va întâmpla/până când mori sau moare-n tine./nu există nicio altă cale./şi n-a existat niciodată o altă cale.“
Vocea lui Charles Bukowski răsună încă din primele scene ale spectacolului Bukowski by Night (produs de Teatrul Proxim și Teatrul Coquette, realizat cu sprijinul UNITER). Toate scenele sunt captivante, pline de remarci critice la adresa femeilor și a existenței boeme, duse la limita ratării fizice, sociale și psihice. Un spectacol autentic bukowskian, nonconformist, tranșant, brutal de sincer, cinic, autoironic și adesea critic la adresa societății și a celorlalți scriitori, regizat de Alina Hiristea, plecând de la adaptarea liberă după Bukowski realizată de Radu Aldulescu.
Discursul lor dramatic unitar inspirat din selecții ale interviurilor, poemelor, povestirilor și romanelor lui Bukowski conține referințe la versuri și povești despre alcool, scene de beție în baruri sordide sau în singurătate, promiscuitate sexuală și artă înaltă, mărturisiri despre escapade alcoolice și erotice.
Toate se combină și se împletesc așa cum se împletește și biografia lui Bukowski cu creația sa literară. ,,Nu încape nicio îndoială că în viața lui Bukowski au existat mai multă beznă, mai multă foame și mai multă disperare decât în cea a majorității scriitorilor. Doar că în scrisul lui el s-a oprit în pragul întunericului și s-a retras. A fost, probabil, un înțelept.“ (The New York Times)
Creatorii realizează o incursiune în viața, inima și universul celebrului scriitor alcoolic, mare amator de femei, măcinat de gândul ratării. Dincolo de obsesia pentru sex, băutură și de predilecția pentru scenele de umor negru care răsar, alături de erotismul dezlănțuit, la fiecare scenă, se ghicește disperarea scriitorului care-și strigă singurătatea, nevoia de tandrețe și compasiune. ,
,În această lume există singurătate atât de multă/ oameni atât de obosiţi/mutilaţi/fie de dragoste fie de lipsa ei./oamenii nu sunt buni/unii cu alţii(…)“
Spectacol-jurnal centrat pe figura artistului și pe artă ca mod de supraviețuire începe cu un performance de poezie electrizant, într-un bar unde domină, cu litere luminoase, Bukowski by Night, performance care se transformă în spectacolul vieții artistului Art Legend.
Dincolo de stanțele durerii, de ,,shot“-urile de muzică clasică („Nu scriu niciodată dacă nu am radioul deschis pe muzică clasică. Să ascult muzica asta în timp ce scriu a făcut mereu parte din munca mea”), de excesele sexuale și de hedonismul frenetic care animă lumea artistului pasionat de Mozart și Mahler, care trăiește căutând răspunsuri la întrebări existențiale – femeile fiind doar un accesoriu sau niște nume adaugate la palmaresul personal –, Bukowski by Night devine un spectacol manifest pentru artă.
Bukowski se definește prin postura de artist. Oferind o explorare profundă a complexității psihologice a artistului și a motivelor care îl conduc spre alcoolism, ,,Băutul e ceva emoțional. Te scutură și te scoate din stereotipia vieții de zi cu zi, din toate chestiile care-s mereu la fel. Te zgâlțâie și te smulge din trupul și mintea ta și dă cu tine de pereți. Am senzația că băutura e o formă de sinucidere, din care ți se permite să revii la viață și s-o iei de la capăt a doua zi.
E ca și cum te-ai omorî și apoi ai renaște. Cred c-am trăit vreo zece sau cinșpe mii de vieți pân-acum“ regalul regizoral și actoricesc Bukowski by Night glorifică și romantizează această autodistrugere prin consumul de alcool și femei, lăsând totodată loc pentru o analiză mai subtilă a condiției artistului.
Arta se hrănește din viață, viața se hrănește din artă. Arta îţi oferă şansa de a trăi în ea şi prin ea, comunicând cele mai profunde pulsiuni ale existenței. Într-un impresionant tur de forță ce ar putea fi citit ca un studiu psihologic sau ca un one-man show de sine stătător, Karl Baker se apropie cu tandrețe de personajul său, a cărui existență poate stârni indignare, revoltă, dar, în aceeași măsură, empatie.
Interpretarea sa excepțională, de o frumusețe brutală și de o grație feroce, acompaniată de alcool și muzică clasică, cartografiază zone profunde din psihicul și din imaginarul bukowskian, coboarând în catacombele existenței și dezvăluind umanitate la fiecare pas. Recitalul său tulburător te invită să-l privești pe Bukowski cu ochii inimii.
Prins între videoproiecții sugestive, selecții muzicale inspirate (Mozart și Mahler) care induc o stare de transă creatoare și aventuri tragi-comice cu excentrica Gloria (Gabriela Porumbacu) și cu Alice ,,femeia-pansament“ (Delia Lazăr), protagonistul se zbate să-și păstreze rațiunea și integritatea afectivă, iar în acest timp, poezia lui câștigă în forță și expresivitate, fiind cel mai potrivit instrument pentru explorările sinelui, chiar şi cu riscul autodistrugerii, în încercarea de surmontare a tuturor limitelor, de împingere a lor într-o existenţă dominată de extreme. ,,Unii oameni nu înnebunesc vreodată. Ce vieți oribile trebuie să ducă.”
Ce rămâne după vizionarea acestui spectacol-tribut dedicat lui Bukowski este legătura puternică dintre scriitorul Charles Bukowski și omul Charles Bukowski. Fiindcă Charles Bukowski a scris din adâncul ființei sale. Alina Hiristea și Radu Aldulescu rezonează cu el într-un mod aparte, dincolo de admirație, de culoarea frazelor și valoarea literară incontestabilă.
Apelând la Bukowski, la sensibilitatea sa emoțională acută și la ambițiile sale literare autentice, artiștii realizează performanța unei declaraţii seducătoare a rebeliunii lui Bukowski împotriva ,,culturii moarte“ a Statelor Unite și ajung să ne resusciteze ,,sufletele moarte“ din societatea de consum actuală:
,,există o pasăre albastră în sufletul meu care/vrea să iasă/dar sunt prea dur pentru ea./îi spun: stai acolo, nu am de gând/să las pe nimeni să/ te vadă./ există o pasăre albastră în sufletul meu care/vrea să iasă/ însă eu o stropesc cu whisky şi inhalez/fum de ţigară.(…)/îi spun: ştiu că ești acolo./aşa că nu fi/ tristă./ apoi o pun la loc,/dar ea mai continuă să mai cânte puțin/ înlăuntru, nu am lăsat-o chiar/ să moară/(…)/şi este îndeajuns de frumos/ pentru a face un bărbat/ să plângă./ însă eu nu plâng./dar tu?” (Charles Bukowski)
Text de EDITH NEGULICI
