1984, roman distopic, politic, filosofic, dar și psihologic, scris de George Orwell și publicat în iunie 1949 la Londra, prezintă o lume din viitor în care societatea este într-o stare degradată, sub supraveghere extremă și controlată de un regim totalitar.
Cartea continuă să fie un must-have al bibliotecii personale, ideile și momentele surprinse de-a lungul firului narativ fiind cu totul neașteptate, care oferă o stare de tensionare și curiozitate continuă.
Winston Smith, personajul principal, trăiește în lumea dominată de Fratele cel Mare/ Big Brother, conducătorul statului fictiv Oceania, condus de Partidul Intern. Acesta urmărește să controleze orice acțiune sau emoție umană, iar cetățenilor li se cere supunere totală, orice opoziție adusă fiind eliminată. Toți oamenii se află sub supravegherea 24/7 a unui tele-ecran, dispozitiv care transmite știri de propagandă și înregistrează imaginea și sunetul camerei în care era instalat.
Winston realizează că viața pe care o duce este denaturată de ordinele Partidului și se gândește necontenit la trecut și cum oamenii erau liberi să facă ce gândeau. Prin acțiunile pe care le va întreprinde în roman va încerca să abolească sistemul, dar sfârșitul poveştii va fi pe departe cel în care protagonistul aduce miraculos o schimbare în lume.
Numele real al autorului romanului 1984 este Eric Arthur Blair, care s-a născut pe 25 iunie 1903 în Motihari, Bengalul de Est, India Britanică. A fost elev al școlilor private din Anglia, manifestând un interes sporit pentru politică încă din tinerețe, în special pentru socialism.
În anii ’30, a devenit jurnalist și scriitor. A luptat voluntar în Războiul Civil Spaniol (1936-1939), alături de republicani, moment ce-l face și mai conștient de pericolul comunismului și al autoritarismului de stânga, devenind un mare critic al acestora. Regimurile totalitare care căpătau o tot mai mare popularitate au fost inspirația romanului, 1984, ce a pus accent pe efectele negative, precum suprimarea libertății individuale sau suprimarea adevărului. Peste un an, 1950, va muri la vârsta de 46 de ani din cauza tuberculozei.
1984 este adesea comparat și asemănat cu Minunata lume nouă, romanul publicat de Aldous Huxley în 1932, a cărui acțiune este plasată, de asemenea, într-un viitor distopic, dar într-o societate de consum, comparativ cu cea raționalizată, prezentată de Orwell. În lumea lui Huxley. tehnologia și știința sunt la un nivel atât de avansat, încât oamenii se nasc în caste specifice, predestinați genetic, în funcție de rolurile pe care le pot îndeplini.
La fel în 1984, copiii erau de mici erau strict educați să se comporte eficient și să nu afișeze emoțiile. Oamenii care au ales să nu se supună societății progresiste erau numiți sălbatici. Doi dintre oamenii acestei lumi utopice decid să călătorească în afara lumii lor, pentru a vedea „sălbaticia”, acolo unde îl vor întâlni pe John, un copil al unei femei „civilizate” care se pierduse într-unul dintre triburi. Asemănător cu Winston, acesta se izolează de lumea pe care o consideră coruptă, sfârșitul romanului ajungând într-un punct comun cu 1984: niciunul dintre protagoniști nu devine eroul propriei povești.
Ceea ce face 1984 cu atât mai interesant este faptul că rămâne relevant în orice perioadă a istoriei. În primii ani ai apariției, era, desigur, o critică adusă comunismului. Însă, mai apoi, după ce majoritatea regimurilor totalitare au dispărut, iar cu cât tehnologia s-a dezvoltat tot mai mult, ideea că putem fi supravegheați 24/7 a speriat tot mai mult cititorii, întrucât camerele de vedere sunt foarte ușor de ascuns.
De asemenea, apariția telefoanelor cu cameră a fost cu atât mai pertinentă, pentru că, se consideră, că pot înregistra fără înștiințare, iar furtul virtual de date și hackerii au devenit un mare pericol. Posibilitatea ca un regim totalitar să reapară acolo unde există democrație este mică, dar oamenii nu pot să ignore teama de a fi urmăriți la orice colț.
Celebritatea romanului a dus la crearea mai multor ecranizări care să-l reprezinte, dintre care se remarcă cea a lui Michael Radford, lansată chiar în anul 1984. Față de alte filme, acesta și-a menținut în totalitate fidelitatea față de sursă, iar actorii s-au evidențiat prin capacitatea de a aduce la viață personajele lui Orwell într-un mod autentic. De asemenea, regia a fost remarcabilă, întrucât fiecare detaliu a creat o atmosferă sumbră și tensionată.
Vorbind, anterior, despre hackeri, chiar filmul Matrix are asemănări cu 1984. Regizat de frații Wachowski, filmul prezintă o societate distopică în care tehnologia exploatează oamenii și îi ține sub control. Personajul principal, un hacker, încearcă să afle adevărul din spatele simulării în care trăiește, sacrificându-se, în cele din urmă, pentru a putea restabili echilibrul dintre oameni și mașinăriile inteligente.
Lumea literară și-a găsit, la rândul său, inspirație în 1984, romanul Fahrenheit 451, de Ray Bradbury, fiind unul dintre cele mai relevante în acest sens. Cartea întruchipează o societate în care cărțile sunt interzise și arse, iar gândirea independentă este descurajată.
Ca în creația lui Orwell, controlul asupra oamenilor și informației este laitmotivul operei. Influența romanului s-a extins și în zona muzicală. De exemplu, 2 + 2 = 5, piesă a trupei britanice Radiohead, face referire la scena în care Winston Smith este obligat să afime că suma nu este egală cu 4, ci cu 5, iar astfel să fie manipulat în a deveni un adept al sistemului. De asemenea, Big Brother, melodia lui David Bowie, prezintă figura impunătoare a Fratelui cel Mare și tema propagandei, a controlului asupra maselor.
În final, romanul lui George Orwell, care împlinește anul acesta 75 de ani de existență, încă demonstrează o puternică ancorare în prezent prin temele prezentate, dar și prin creațiile Pop culture ce l-au reprezentat, 1984 continuând să fie considerată una dintre cele mai citite și influente cărți ale literaturii moderne.
» Text de ADINA BARBĂLATĂ | Carte
