Despre “PHOENIX. HAR/JAR” cu realizatorii documentarului, Cornel Mihalache şi Claudia Nedelcu Duca
Filmul documentar Phoenix. Har/Jar, realizat de Casa de Producție TVR, produs de Claudia Nedelcu Duca şi regizat de Cornel Mihalache, va avea premiera în cinematografe pe 20 ianuarie, când pasionații de istoria muzicii vor descoperi prin intermediul unei abordări inedite secrete și mărturii emoționante despre membrii formației care a schimbat destine, devenind un reper cultural important pentru generații întregi.
Phoenix. Har/Jar reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 și punctează momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în prezent, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România și cum au reușit s-o facă, dar și viața pe care au dus-o peste hotare înainte și după Revoluția din ’89.
„Este un concept radical și curajos să construiești un film care leagă propoziție cu propoziție, ca și cum ar fi o singură frază ce durează 104 minute, 26 de capete vorbitoare din aceeași plasă de timp comun.”, a declarat Andrei Ujică, după vizionarea filmului printre ai cărui protagonişti se numără, alături de Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Valeriu Sepi, Costin Petrescu, Şerban Foarţă, Claudiu Rotaru sau Mani Neumann.
Despre modul în care şi-au conceput demersul inedit şi cum a prins acesta concreteţe pe marile ecrane, i-am provocat la un scurt dialog pe realizatorii Phoenix. Har/Jar, producătoarea Claudia Nedelcu Duca, ce are un portofoliu profesional alcătuit din peste 40 producții de film documentar și de ficțiune, şi pe regizorul Cornel Mihalache, cineast multipremiat (UNITER, APTR, CRP), cu o carte de vizită impresionantă, pe care se regăsesc deopotrivă apreciate anchete jurnalistice, spectacole de docuficţiune şi documentare culturale.
Cum s-a conturat conceptul Har/Jar, film care, după cum spuneaţi, nu e despre muzică, ci despre oameni?
Cornel Mihalache: Riscul era să facem un film conformist, un documentar elogios, o cronologie frumoasă cu arhive și muzică, și atât. Se mai poate spune ceva nou despre o formație de care a auzit toată lumea?
Iată că da. Jocul de cuvinte Har/Jar vine din versurile scrise de Șerban Foarță și Andrei Ujică pentru Cantafabule: „Fie să renască numai cel ce har are de-a renaşte, curăţit prin jar, din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum, astăzi ca şi mâine, pururi şi acum.” Am legat eu într-o discuție cele două cuvinte și mi-a plăcut cum sună. E un titlu puternic.
În ce măsură credeţi că povestea Phoenix poate produce declicuri în mintea sau sufletul spectatorilor din Generaţiile X sau Z, ce nu au trăit vârful de popularitate al acestei legendare trupe?
Claudia Nedelcu Duca: Melodiile Phoenix-ului sunt nemuritoare, se regăsesc în play list-urile tuturor radiourilor din țară. Legendele care circulă în jurul trupei sunt și ele de notorietate. Fiecare dintre membrii trupei sunt creatori relevanți pe piața muzicală de la noi. Am fost la un concert cu formula actuală a trupei domnului Covaci și în primele rânduri erau adolescenți emblematici pentru generațiile pe care le nominalizați, care cântau alături de cei de pe scenă cunoscând fiecare vers.
E o trupă care s-a născut pe malurile Begăi în 1962, dar tot ce a compus alături de textierii Victor Cârcu, Paul Șuvăgău, Șerban Foarță și Andrei Ujică are un mesaj atât de puternic încât, revin, mă repet, va rămâne în istorie și în următoarele decenii.
Filmul are un caracter evocativ bazat eminamente pe interviuri, deci lasă spectatorului posibilitatea să îşi formeze propria opinie despre istoria Phoenix…
CM: Ce am reușit, Roxana Elekeș, editorul filmului, și cu mine, este ca, dintr-un total de peste 30 de ore de interviuri și arhive, să scoatem o singură frază lungă, în care interlocutorii să-și ia vorbele unul de la altul, plecând de azi înapoi într-o cronologie inversă, până la primele fotografii ale „sfinților” din anii ’60.
I-am făcut să renască și să întinerească. Pentru că ei sunt niște bătrâni frumoși cu suflet de copil. Iar eu am avut privilegiul să-i cunosc și să intru, cu voia lor, în biografiile lor. Dacă ar fi să aleg un cuvânt care să definească filmul, acesta este Emoție.
Care au fost principalele componente ale research-ului pentru Phoenix. Har/Jar?
CND: Am vizionat arhivele video adunate și descoperite, de-a lungul multor ani, de colegul nostru Doru Ionescu, care are o serie de 8 emisiuni dedicate trupei, am citit tot ce a apărut și am accesat arhivele C.N.S.A.S., care ne-au dezvăluit documente inedite, unele dintre ele contribuind la cele mai emoționante și puternice momente ale filmului. Lista a fost lungă și construită în jurul celor care i-au cunoscut mai bine și mai de demult decât noi.
Întâlnirea cu Adrian Naidin a fost inedită. E un muzician de excepție care a analizat structura muzicală a pieselor din repertoriul Phoenix, justificând valoarea și rezistența acestor melodii și dincolo de mesajul textului. Andrei Galiță de la C.N.S.A.S. – cel mai tânăr dintre cei prezenți în film, fan Phoenix dar, foarte important, cu expertiză în fenomenul muzical al acelor ani – a fost ghidul meu pe toată perioada cercetării în arhive. Fără el și fără colegii lui – Silviu Moldovan, Florin Maghiar, Cătălin Precul, cei de la sala de studiu (îi regăsiți pe generic pe toți) – ar fi fost imposibil să ajungem rapid la informațiile relevante.
Cum aţi ajuns la lista finală de invitaţi din afara trupei care se regasesc intervievaţi în film?
CM: Unii sunt prieteni ai membrilor formației, alții au scris despre ei de-a lungul anilor. Unii au cântat cu ei, alții i-au filmat. Sunt oameni pe care îi cunosc și care au întregit acest puzzle. Pe ei nu i-am cunoscut niciodată, doar cu Ovidiu Lipan am schimbat câteva vorbe înainte. Altfel, ne-am cunoscut la filmare. Dar am avut, și eu și ei, timp și răbdare. Mă bucur că m-au lăsat să pătrund în sufletele lor și să scormonesc printre amintiri, unele dureroase.
Procesul de lucru la film a presupus mai întâi cercetarea în arhive şi apoi interviurile sau dialogurile s-au constituit într-o bază de documentare ulterioară?
CND: Timpii de pregătire, producție și post-producție ai acestui film au fost draconici. Nimic mai intens, mai plin de emoție, de neprevăzut nu poate exista (sper să nu mă contrazică vreun proiect viitor!). Am mers în paralel – ascultam albumele în buclă în mașină, dimineața în arhive, după amiaza la filmare, telefoane și discuții pentru a convinge membrii mai vechi ai trupei să ni se alăture, dialoguri pe fusuri orare diferite. Colegii mei Marc Brănescu și Mihai Răzuș au mai diminuat din presiunea deadline-urilor foarte strânse, preluând și continuând dialogurile pe care le inițiam.
Interviurile din film sunt toate realizate individual, deci membrii formaţiei nu apar niciodată împreună. Această abordare are rezultate surprinzătoare…
CND: Am vrut să fie singuri. Nu ne-am propus să facem o dezbatere sau un talk show. Îi doream în fața camerelor cu emoțiile proprii, cu adevărurile personale, iar structura actuală a filmului – montat impecabil de Roxana Elekeș – dovedește că nu am greșit.
Ce vi s-a părut mai complicat de reconstituit prin dialoguri din diversele perioade ale istoriei Phoenix?
CM: Dificil a fost să scoatem șapte ore și jumătate din cele peste 30 de ore de interviuri. Apoi am lucrat cu ele până am ajuns la 107 minute. Construcția aceasta, de la coadă la cap, nu s-a lăsat ușor descoperită. Și au căzut multe lucruri bune la montaj. Materialul va ajunge odată într-un serial de patru ore.
Din perspectiva producţiei Phoenix. Har/Jar, care au fost principalele provocări în materializarea proiectului de care vă bucuraţi că aţi reuşit să le surmontaţi?
CND: Timpul foarte scurt de producție (al nostru) și cel de cercetat (al lor) a fost, așa cum spuneam, marea provocare. M-am ambiționat să îi aduc în film pe toți cei care au trecut prin trupă și mai sunt în viață. Am reușit cu ajutorul lui Nicu Covaci, Josef Kappl și Mimo Obradov – colegul meu de la TVR Timișoara, care m-a pus în legătură cu Erlend Krauser, la care am ajuns când eram în etapa de post-producție.
O altă provocare a fost să scoatem cartea cu același titlu la Editura Integral și să completăm colecția dedicată formației, colecție coordonată de Costel Postolache. În carte sunt mare parte din interviurile luate pentru film, doar că în forma lor integrală. Fiecare interviu are un QR code în spatele căruia sunt fragmente video neincluse în film. O dată cu lansarea filmului în cinematografe se lansează și ediția a doua, prima s-a lansat în cadrul târgului de carte Gaudeamus.
Tragând linie, aţi dedicat poveştii Phoenix jumătate de an din viaţă…
CM: Motivația a fost că trebuie să facem un film bun. Am câștigat experiență și câțiva prieteni noi. Atât. Am muncit mult și am dormit puțin.
Interviu de IOAN BIG
NOTĂ: Phoenix. Har/Jar este un film documentar al Casei de Producţie TVR, după un scenariu semnat de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca. Montajul filmului îi aparține Roxanei Elekes, regia lui Cornel Mihalache, iar Claudia Nedelcu Duca este producător. Din 20 ianuarie producția, distribuită de Cineplexx România, va putea fi văzută pe marele ecrane din București și din țară.
Un răspuns
Episodul Phoenix, i-am cunoscut personal când în anii 1976,1977 la clubul Lira din Timișoara ne cântau la reuniunile studențești.
Cine nu și-ar dori o petrecere cu muzică live, cântată de CEA MAI RENUMITĂ FORMAȚIE DE MUZICĂ AUTENTICĂ ROMÂNEASCĂ.
P H O E N I X.( NICU COVACI( chitară bass) , OVIDIU LIPAN ( țăndărică, baterie, tobe), JOSEF CAPPL( vioara), MIRCEA BANICIU( chitară), ERLAND KRAUSER. ……. clape.
TOȚI VOCE …
Fondator Nicu Covaci în anii 2962
Ascultă , că nici nu ști ce pierzi …
VĂ ADOR…..