O ultimă vară în care toate gesturile distructive trebuie să iasă la iveală.
O ultimă vară în care toate cuvintele agresive trebuie să țintească victima, cu precizie imbatabilă.
O ultimă vară în care poți dezmierda.
O ultimă vară în care poți ierta, proteja, asculta, iubi.
O ultimă vară în care te poți pierde în frumusețe, dincolo de lumea strâmtă în care ai trăit.
O ultimă vară în care te poți pierde în culoarea ochilor mamei.
O ultimă vară la care Aleksy revine iar și iar, ca la o pictură peste care adaugă straturi succesive de vopsea: galbenul lanurilor de floarea soarelui, albastrul mării calme și verdele ochilor ei.
O ultimă vară în care cineva află ce este suferința, pentru a învăța să trăiască intens și sincer.
