Ce-i o aniversare, dacă nu un mod de-a număra timpul, ceva ce, de fapt, n-ar prea trebui să facem!?… Ci ar trebui s-avem din fiecare zi o sărbătoare, zâmbind spre soare, spre sine, spre orice… Pe 25 august seara, Maxim Belciug își strânge în chitara sa iubită tot ce îi e mai frumos pe lume și vine în grădină, la untreatru open-air, să sărbătorim incredibilul fapt de-a fi împreună și de-a iubi muzica, și cerul albastru și lumea prin care ne trecem. O cântare văratică în loc de-aniversare, căci Maxim Belciug, chitaristul, este odată ca niciodată, iar noi – ce mirare, ce fericire! – suntem și noi. Cum spunea Nikos Kazantzakis în fruntea unei scrieri de-ale sale: Salutare, omule, biet cocoşel jumulit cu două picioare! E foarte adevărat, nu te lua după alţii: dacă nu cânţi în zori, nici soarele nu răsare!
Sursa: UnTeatru
