După texte de Natalia Vorojbit, Tetiana Kițenko, Natalia Blok
Traducere de Raluca Rădulescu
Spectacol-lectură după textele: Sașa, du gunoiul de Natalia Vorojbit, Să le spunem pe nume de Tetiana Kițenko, Copiii noștri de Natalia Blok
Regia: Ionuț Caras
Scenografia: Anastasiia Fedotova
Muzica live:Pasha Fedotov
Distribuţia:
Adriana Băilescu
Diana Ioana Licu
Matei Rotaru
Regia tehnică: Ioan Negrea
Operatori lumini: Mădălina Mânzat, Ionuț Maier
Operator sonorizare: Vlad Negrea
Ce știm noi despre război? Nimic. Ce știm despre cum e să-ți moară cineva sau să dispară fără urmă? Ce știm despre bombardamente, raiduri, gloanțe, violuri sau copii uciși? Absolut nimic.
Da, vedem imagini, ascultăm știri, empatizăm (mai mult sau mai puțin), ajutăm cu ce putem, dar de fapt, nu știm nimic. Ne mai revoltăm din când în când (din ce în ce mai rar), mai spunem câte un Doamne-Ferește!, poate mai vărsăm câte o lacrimă. Dar viața noastră, nu-i așa, merge mai departe. Suntem prinși în propriul război: cu statul nostru (sau cu absența și ineficiența lui), cu semenii noștri, cu noi înșine. Noi ducem războaie de o zi (în funcție de știrile care ni se livrează) sau participăm vehement la lupte fictive în lumea virtuală și gata: suntem mici eroi patetici.
Dar morții, sacrificiile, haosul, dramele – toate acestea sunt reale, se întâmplă. Lângă noi.
Încercăm, prin aceste trei texte dramatice (care vorbesc, fiecare în felul lui, despre tragedia din Ucraina), să conștientizăm ce se întâmplă, să fim mai simțitori, să nu uităm (cum am uitat atâtea altele). Să fim oameni, până la urmă.
Mă bucur că am reușit să colaborez cu Anastasiia și Pasha Fedotov (scenografie și muzică) pentru că ei sunt partea vie, reală, concretă a dramelor despre care vorbim. Ei (și miile asemeni lor – refugiați sau nu) sunt motivul pentru care îndrăznim să facem Teatru în vreme de război.
Cu speranța și gândul bun că poate reușim să ajutăm cu ceva, să ne vindecăm.
—
Sursa: Teatrul Național Cluj Napoca
