Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti
Expoziții

Sunny Day at Hanging Rock

Expoziţia: Sunny Day at Hanging Rock

Artist: Dan Voinea

Locul desfășurării: Muzeul de Artă Contemporană (Sibiu, Str. Tribunei, Nr. 6)

Perioada: 19.10 – 26.11.2023

Curatori: Valentin Trifescu şi Raluca Cobuz

Vernisaj: 19 octombrie 2023, ora 14:00

 

Ciclul de picturi intitulat Sunny Day at Hanging Rock face trimitere în mod explicit la cartea scriitoarei australiene Joan Lindsay, Picnic at Hanging Rock, care a fost ecranizată până în prezent de două ori. Intriga romanului este dată de dispariţia inexplicabilă a trei fete, care au participat la un picnic organizat de institutoarea lor, în anii 1900. Cele unsprezece pânze semnate de Dan Voinea, realizate în tehnica ulei pe pânză, reiau tema picnicului, dar o transpun cândva în anii ’60-’80 ai secolului trecut. Aceeași metodă de travestire în haine contemporane a unor teme (stră)vechi a fost aplicată şi de Pier Paolo Pasolini, la începutul filmului său Oedip rege.

Picturile lui Dan Voinea sunt asemenea unor instantanee fotografice care surprind membrii unei familii în momentele de loisir.

Text: Valentin Trifescu

 

LOCUL DE NEÎNTÂLNIRE

Preocuparea lui Dan Voinea pentru un discurs critic la adresa sistemului de existență din societățile contemporane este deja bine cunoscută. Temele sale predilecte țintesc criza de sens și de miză și starea de captivitate a condiției umane în medii tot mai artificiale. Autenticitatea potențială e strivită și dezamorsată, îngropată în artefacte, iar lucrările lui surprind această irosire, această mișcare absurdă și fără orizont a individului prin vidul generat de angrenajele sociale. Temele obsedat-inevitabile ale momentului: alienarea, distanța abisală dintre conștiința individuală și modurile de conviețuire și subzistență, nostalgia unei naturi devenite inaccesibilă, orbirea de sine, discontinuitatea și fragmentaritatea traseelor biografice care nu pot alcătui un destin, accidentalul devenit unitate de măsură a interacțiunii umane descriu orbita căutărilor artistului din ultimul deceniu. Seria Sunny Day at Hunging Rock surprinde instantanee ale însingurării, ale neîntâlnirii, în cadrul unei atmosfere aparent idilice, în care personajele par încărcate de energii solare. Dar nu există nicio legătură între ele, niciun element unificator, relațional, fiecare e prins într-un univers paralel. Lucrările lui Dan Voinea decantează tema înstrăinării, în cheie contemporană, construind alegorii vizuale în care reveria diurnă e subminată de interferențe ale mediului virtual, care o bruiază, o infestează și parazitează. Cea care dispare, prin destrămare lentă, în lucrările lui nu e o întrupare anume, o prezență umană, ci însăși existența reală. Imaginarul uman e corupt, colonizat de efectele vizuale produse prin simulări tehnologice. Culorile, strident și ostentativ artificiale și într-o paletă redusă, vorbesc despre încercarea omului contemporan de a produce o natură secundă sau de a „cosmetiza” și „retușa” ordinea naturală și eșuează în a emite doar schematizări sterile, golite de seve. Chiar și tonurile calde au ceva metalic, agresiv, distant, un nefiresc maladiv. Realitatea naturală e invadată de artificial, mumificată. Instantaneele nu sunt imortalizări, asemeni fotogramelor încremenite în timp, ci ipostazieri ale unor fragmente situaționale descompuse la nivel de nucleu comunicant, reduse la expresii mecanice, reproduse fără să mai aibă o greutate existențială, un element vital apt să provoace reacții sensibile. Artistul face aluzie în acest fel la mecanicitatea și gratuitatea și lipsa de substanță, la „insuportabila ușurătate” a miliardelor de instantanee expulzate în fiecare moment în rețelele virtuale. Nu sunt reproduceri ale unui moment-viu, ci copii ale unor copii ale unor copii ale acestuia. Ideea artistului, în concordanță cu viziunea lui Jean Baudrillard din „Simulacra”, dezvăluie critic faptul că în mediile contemporane, imaginea, în loc să deschidă porțile percepției spre aprofundarea dimensiunilor mai adânci ale realității, făcând invizibilul vizibil, așa cum se întâmpla în alte veacuri când arta era calea spre introspecție și epifanii, a ajuns să obtureze accesul la realitatea sensibilă, ele truchează și denaturează, închid percepția, o manipulează.

Text: Ilinca Bernea

Share

Facebook
WhatsApp
LinkedIn
Twitter
Email
Caută