Lăsăm în urmă odată cosmopolitul cartier Fabric și ne mutăm încet cu lectura spre centrul Timișoarei. Cea de-a patra întâlnire de lectură ne duce la 𝕄𝕦𝕫𝕖𝕦𝕝 𝔹𝕒𝕟𝕒𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 (𝔹𝕒𝕤𝕥𝕚𝕠𝕟), î𝕟 𝕤𝕒𝕝𝕒 𝕖𝕩𝕡𝕠𝕫𝕚ț𝕚𝕖𝕚 ℙ𝕚𝕖𝕣 ℙ𝕒𝕠𝕝𝕠 ℙ𝕒𝕤𝕠𝕝𝕚𝕟𝕚.
Aici, în atmosfera vechiului bastion din cetatea Timișoarei din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac, Bastionul Theresia, scriitorii timișoreni Mugur Ioniță, Cristi Vicol și Daniel Timariu vor citi din operele proprii.
𝕽𝖔𝖒𝖊𝖔 𝕬𝖚𝖗𝖊𝖑𝖎𝖆𝖓 𝕴𝖑𝖎𝖊, 𝕽𝖊𝖛𝖎𝖘𝖙𝖆 𝕻𝖑𝖆𝖓𝖊𝖙𝖆 𝕭𝖆𝖇𝖊𝖑, 𝖉𝖊𝖘𝖕𝖗𝖊 𝕬𝖓𝖔𝖙𝖎𝖒𝖕𝖚𝖑 țâ𝖓ț𝖆𝖗𝖎𝖑𝖔𝖗 𝖉𝖊 𝕮𝖗𝖎𝖘𝖙𝖎𝖆𝖓 𝖁𝖎𝖈𝖔𝖑
Cel mai recent volum de proză scurtă (și medie) semnat de Cristian Vicol, Anotimpul țânțarilor, poartă subtitlul de povestiri pulp-fiction, și nu este nicidecum vreo formă de epatare, ci o descriere cât se poate de potrivită. Și aceasta deoarece „firul roșu” care traversează și leagă cele șapte povestiri, îl reprezintă o împletitură stranie realizată dintr-un filon de fantasy ce-și trage seva din tradițiile și superstițiile ancestrale românești (populate de strigoi sau moroi, de duhuri ale iernii sau de copaci fermecați) și o readucere în atenție (într-o manieră cât se poate de realistă) a terorii și incompetenței de care uza cu asupra de măsură instituția Miliției, în perioada regimului de tristă amintire, scoțând la lumină episoade ce pot fi cu ușurință caracterizate drept absurde, în toate accepțiunile acestui termen.
𝕬𝖑𝖊𝖝𝖆𝖓𝖉𝖗𝖚, 𝕲𝖔𝖔𝖉𝖗𝖊𝖆𝖉𝖘, 𝖉𝖊𝖘𝖕𝖗𝖊 𝖀𝖑𝖙𝖎𝖒𝖚𝖑 𝖒𝖊𝖙𝖊𝖔𝖗𝖔𝖑𝖔𝖌 𝖉𝖊 𝕸𝖚𝖌𝖚𝖗 𝕴𝖔𝖓𝖎ță
Nu știam ce așteptări să am de la această carte, dar cred că tocmai a devenit una dintre preferatele mele din literatura română contemporană. Este simplă, scrisă frumos și îți prezintă o lume pe cât de necunoscută pe atât de fascinantă. Nu întâlnești în fiecare zi un om “cu capul în nori” și cu atât mai puțin să poți intra atât de adânc în mediul lui. Te poartă din Timișoara în București și până în Africa mânat de pasiunea pentru descifrarea vremii și mereu cu gândul la dragostea adolescenței, Luna. Mi-a plăcut enorm de la început până la sfârșit.
PS: “Privește cerul!”
𝕭𝖔𝖌𝖉𝖆𝖓 𝕳𝖗𝖎𝖇, 𝕲𝖔𝖔𝖉𝖗𝖊𝖆𝖉𝖘, 𝖉𝖊𝖘𝖕𝖗𝖊 𝕿𝖊𝖓𝖊𝖇𝖗𝖊. 𝕮𝖆𝖟𝖚𝖑 𝕷𝖆𝖚𝖗𝖆 𝖉𝖊 𝕯𝖆𝖓𝖎𝖊𝖑 𝕿𝖎𝖒𝖆𝖗𝖎𝖚
Ha… nici nu știu cum să încep… Cam așa… nu mai citesc SFFH… nu pentru că nu vreau, n-am timp, strivit fiind de Noir, thriller, crime etc. Dar Tenebre e un Crime… Și cum să nu recunosc la domnu’ detectiv timișorean urme de detectiv californian. Știm noi cine.De fapt asta a fost și intenția autorului… Cred și sper. Apoi am crezut că o să mă pierd prin Timișoara (de pe față și de pe dos. Apropo aviz celor care au citit UN LUN DUN!) și prin galeria de personaje… tenebroase, pline de calități, defecte, puteri și câte și mai câte. N-a fost așa… Le-am digerat pe toate cu mare plăcere. Mi-a plăcut la nebunie și am citit-o rapid folosind toate momentele libere sau furate de la alte obligații.
Așadar, un roman polițist cu o galerie de personaje fantastico-tenebroase care alcătuiesc o lume completă și complexă. Dialoguri foarte naturale (pentru cât pot fi acele personaje… naturale! :)) și un ritm alert.
—
Sursa: Theresia Bastion
