În loc să fie denunțat, un gest monstruos ajunge să ia forma unei povești cu extratereștri, a unei oportunități de a obține faimă și bani, ori a unei răzvrătiri adolescentine ce nu poate fi luată în serios.
Rușinea transformă totul într-o țesătură care acoperă realitatea, care apasă pe organele vitale, care doare, care asfixiază!
Cum mai putem distinge victima de călău?
Cum mai putem stabili care este, de fapt, cel mai grav abuz?
Rămâne de văzut dacă o fotografie, făcută din întâmplare, ar putea salva situația.
Adela Bițică: “Spectacolul este, de fapt, o confesiune, o întâlnire intimă între poveste și privitori. Mi-ar plăcea ca oamenii să plece din sală în tăcere, să uite că au urmărit o actriță, să uite că au fost la teatru. Gândul lor să se ducă la prietena din liceu care a fost violată când avea 16-17 ani, la poveștile bunicii despre cum o bătea bunicul, la imaginea copilului din vecini cu gulerul plin de sânge, bătut de tatăl lui că a luat o notă mică, la toate aceste crâmpeie de tragedii, pe care cu toții le știm și cu toții alegem să le ascundem, să nu vorbim. Dar, amintindu-ne de ele, să ne revoltăm, să înțelegem cu întreaga noastră ființă că aceste lucruri nu ar trebui să existe!”
De: Gabriel Pintilei
Cu: Iulia Verdes
Regie: Adela Bitica
Scenografie: Alexandra Constantin
Video: Dragoș Vasiloaia
Light design: Mihai Escu
Grafică: Alex Purcărea
O producție POINT
