„…stau rezemată cu capul în palme, visez cu ochii deschiși la ceea ce ar putea fi, șterg cu buretele minții orice urmă de durere sau frică. Inspir apă – expir foc, inspir aer – expir pământ, sunt copilul din oglindă atârnat de un fir de ață, părinții mi-au mai legat patru fire de mâini și de picioare din teama să nu mă piardă. Azi îmi târâi piciorul stâng, mâine mă mai tastez un pic… clădirea asta numită trup devine tot mai simetrică, cresc aripi pentru oameni și ăsta e doar un gând… să ne întoarcem la punctele cardinale N-S-E-V busola, compas… la pas spre acasă cu Maya de mână…”
Sursa: Calpe Gallery Facebook
