În secolele XVI-XVII, muzica, pictura şi poezia sunt considerate arte surori. Faimosul adagio al lui Horaţiu – „Ut pictura poesis” – este adeseori invocat, în mediile cultivate ale artiştilor şi elitei amatoare de artă, pentru a se arăta că pictura şi poezia construiesc acelaşi tip de discurs, deşi cu mijloace diferite.
„Ut pictura musica”: parafrazându-l pe Horaţiu, putem observa că muzica şi pictura îşi regăsesc unitatea comună în armonie, tonalitate, nuanţă sau cromatisme. În sine, muzica ocupă un loc important în pictura secolelor XVI-XVII. De la coruri angelice, trecând prin reprezentări alegorice şi mitologice, figurarea scenelor de duet sau concert, sau doar a unor muzicieni solitari, şi până la etalarea instrumentelor muzicale în naturi statice, reprezentarea muzicii în pictură acoperă toate stadiile.
Vă invităm la o călătorie în lumea fascinantă a muzicalităţii, armoniilor cromatice şi rafinamentului poetic. Veţi avea ocazia să descoperiţi tablouri de Tiţian, Caravaggio şi Vermeer (între mulţi alţii), dar şi o iconografie erotică cu ample variaţiuni, reverberaţii şi „ornamente” melodice, precum şi instrumente muzicale de epocă, practici culturale şi aspecte particulare ale societăţilor italiene şi olandeze din secolele XVI-XVII.
Detalii aici.
Sursa: Fundaţia Calea Victoriei