De cele mai multe ori ne este teamă să ne aşezăm în faţa oglinzii interioare, o oglindă teribil de clară, pentru a vedea cu ochii sufletului cine suntem cu adevărat ca adulţi şi cine am fost în copilărie, de unde vin fricile şi vulnerabilităţile noastre, lipsa curajului de a ne întoarce în trecut şi de a ne rezolva problemele, de ce traumele vin din copilărie şi de ce se perpetuează o dramă a copilului nostru interior, despre care ştim atât de puţine lucruri.
Copilul interior este copilul sensibil căruia natura i-a oferit abilitatea de a se uita pe sine, nevoile sale neîndeplinite şi sentimentele negative intense, pentru a supravieţui. Acesta este un proces psihologic care ne rupe de noi înşine, pentru a ne salva de la dispariţia psihologică, şi chiar fizică, în situaţii de criză.
Mai multe detalii aici.
Sursa: Fundaţia Calea Victoriei
