Chirița în provinție

„Chirița în provinție”rămâne inepuizabila capodoperă dramatică românească din care, fie că recunoaștem, fie că nu, ne tragem seva noastră națională. …Și orice român poate să spună în sinea sa: Madame Chirița c’est moi!

Așa cum Dostoievski spunea în celebrul interviu dat lui Eugène-Melchior de Vogüé, că „poporul rus a ieșit de sub poala mantalei lui Gogol” așa putem spune și noi, poporul român, că am ieșit din faldurile rochiei de catifea stacojie a Coanei Chirița.

Noi, stră-strănepoții, suntem proiecția perfectă a formidabilei farmazoane din Bârzoieni, ființa gingașă și „sentimetabibilă”, care intenționează să plece la Paris ca să „sparie nemții”. Iar de plecat, trebuie să plece musai, pentru că proaspăta baroana s-a „uscat aici în provinție” și s-a „săturat de…Moldova’”.

Biata noastră Madam Bârzoi, dacă ar ști ea că majoritatea urmașilor ei rostesc și azi această replică și încă mai abitir. A te sătura de Moldova! Iată o ocupație nobilă și demnă de laudă a fiecărui moldovean. – Ce mai faci? – Uite, mă satur de Moldova!

Regie și decor: Ion Sapdaru