Situat în Podișul Moldovei, în zona de contact administrativ dintre județele Iași și Vaslui, satul Tansa a fost, la sfârșitul veacului XIX – începutul secolului XX, un important complex meșteșugăresc, produsele de olărit, rotărit, butnărit, dulgherit, pietrărit, fierărit, cojocărit realizate în această așezare fiind apreciate și cumpărate de negustorii din Roman, Negrești, Băcești, Vaslui și Iași.
Centrul de ceramică țărănească de la Tansa s-a constituit într-un reper al acestei ocupații în regiunea de Nord-Est a Moldovei, ceramica utilitară de tipul celei roșii smălțuite folosite în gospodărie fiind principala categorie lucrată. Formele întinse, precum străchinile, talgerele ori castroanele aveau cea mai mare căutare, iar cănile mari și mici, cu cioc sau fără, precum și lăptărețele completau inventarul casnic al gospodăriei țărănești. Între produsele cu o deosebită importanță economică se regăsea cărămida pentru sobe sau pentru pereți, care se producea atât pentru localnici, cât și pentru locuitorii altor sate.
