Călătorie în Africa: Etiopia | Fundația Calea Victoriei @ Casa General Henri Cihoski
Evenimentul se va desfăşura atât fizic, cât şi online. Cei care aleg să participe online vor primi cu o zi înainte de data evenimentului un link cu ajutorul căruia vor accesa evenimentul pe Zoom.us.
Vă rugăm să menţionaţi la înscriere dacă doriţi să participaţi fizic sau online.
Vă invităm sâmbătă, 30 martie, la o întâlnire cu un om excepţional, Irina Caţighera, medic, scriitor şi călător care aduce mai aproape de noi lumi îndepărtate şi experienţe extraordinare prin poveştile sale inedite.
Etiopia a fost pentru mine, acum zece ani o revelaţie, eliberarea şi trecerea la un nivel mult mai înalt de percepţie şi reacţie pentru că trecusem printr-un război personal, a fost Etiopia mea, asa cum am vrut să i-o arăt unei prietene, completând traseul, pe atunci pe alocuri înlăcrimat, cu zone neatinse, Afarul musulman într-o oază creştina cu incredibila depresiune Danakil – Dallol şi vulcanul Erta Ale, Surma tribe, cel mai îndepărtat nu doar ca locaţie, ci şi în timp de orice urmă de civilizatie, comparabil din multe puncte de vedere cu Maasai tribe de pe teritoriul Kenyei şi al Tanzaniei şi regiunea Tigray, sediul masivului templu Yeha, cu o istorie de aproape 3000 de ani făcând parte, împreună cu bisericile creştine din grotele cocoţate sus în munţi, la care ajungi doar legat cu funia – Abuna Yemata este cea mai celebră şi considerată ”cea mai periculoasă biserică din lume” – din patrimoniul World Heritage Site.
Şi Etiopia mea a fost din nou o revelaţie, am regăsit-o bolnavă încă, refăcându-se după pandemie şi războiul intern care înca nu s-a încheiat şi s-a alăturat, uluitor, ţărilor în care am călătorit în ultimul timp doar sub pază armată. În Addis Ababa, capitala cu nume de floare, circuli pe propriul risc, avertizat fiind la fiecare pas că vei fi victima cel puţin unui jaf dacă nu a unei agresiuni fizice, unul din doi locuitori deţine un Kalashnikov cumpărat la liber, din motive personale cum ar fi autoapărarea sau alungarea hoţilor de vite, Epiphania, la care am participat trei zile, două în Gondar, enclava portugheză şi una în Lalibela, sediul incredibilelor biserici monolitice sau semimonolitice, pentru a realiza comparaţia cu ceremoniile de Paşte de acum zece ani, un nou prilej pentru furt – au dispărut nu mai puţin de şase telefoane! – preţurile au explodat, copii cerşetori cu figuri de îngeri umplu străzile, blocându-ţi paşii, acoperindu-ţi obiectivul, agăţându-ţi-se de haine.
Au supravieţuit şi vor supravieţui în ciuda războaielor care probabil nu vor înceta vreodată, frumuseţea perfectă, incredibilă, a populaţiei din nordul – zona culturală, distinctivă într-o fascinantă diversitate antropologică, zâmbetul necomplezent omniprezent, eleganta simplitate a hainelor, iubirea sinceră, non declarativă, pentru ţară, gustul desăvârşit al cafelei servite întotdeauna în decursul unor ceremonii cu ştaif şi parapon şi cel amar – acrişor al injera, pâinea locală fără de care etiopienii nu pot trăi şi o prepară oriunde în lume pentru a se simţi ca acasă, cea mai mare diversitate a triburilor din toată Africa, dezlănţuirea simţurilor în muzică şi dans, fiecare călătorie în Etiopia se încheie cu un spectacol.
Asta pe lângă faptul că Etiopia e în sine un spectacol, unul foarte greu prin complexitatea şi irepetabilitatea sa, nu mergi în Etiopia pentru răsărituri şi apusuri, safarii, palmieri, nordul este exclusiv cultural, sudul lumea sălbatică a triburilor, Afarul fenomen unic prin curcubeul de culori rezultat din amestecul lava vulcanică – sulf – sare, Tigray-ul cireşa de pe tort prin greutatea cu care se lasă cucerit – ascensiuni de care nu te credeai capabil şi care-ţi taie respiraţia, peisaje care te prefac pe loc în statuie, picturi murale vechi de 1600 de ani, cărţi bisericeşti la fel de vechi cu file din piele de capră şi coperţi din lemn, preoţi umbre albe aducându-ţi pe palme istoria milenară.
De la o dulce cu nuanţe de roz destinaţie de vacanţă, Etiopia a devenit una încrâncenată, deschisă cutezatorilor, fără nici o şansă de a reveni la inocenţa de acum zece ani, am evoluat la fel, eu şi Etiopia mea.
Prima dată am plăcut-o, acum m-am îndrăgostit.
Sper să evoluăm la fel în continuare pentru că am de gând să mă întorc, e o ţară care se lasă greu descoperită iar pielea mea a căpătat deja ceva din culoarea pielii localnicilor aşa cum spunea Mareg, ghidul nostru.
Pentru că destinaţiile uşoare nu sunt pentru mine.
Irina Catighera
Medic cu normă întreagă şi călător cu mai puţin de un sfert de normă conform concediului de odihnă de 37 respectiv 29 de ani, sper că nu doar fost scriitor ţinând cont de propunerile unor edituri, mă străduiesc să le fac pe toate perfect.
Îmi port averea în bagajele întotdeauna mai grele la întoarcere şi nu mă refer la cele de mână sau cală.
Scriu programe, cu internetul şi cu colectia Lonely Planet lângă mine aşa cum scriu reţete, planific tot, mă arunc asumat, singură sau cu puţinii aleşi care decid să mă însoţească, ţintesc departe, programele mele sunt grele – nopţi nedormite, drumuri pe marginea prăpastiei, ascensiuni cu modeste pretenţii de alpinism, 16-18 ore funcţionalitate la turaţie maximă în condiţii locale, altfel nu promovezi examenul greu de călător.
Debutul pandemiei a însemnat orientarea spre destinaţii de nişă la care nu îndrăznisem să visez, Pakistan, Kurdistan, Iraq, Mali, Afghanistan, nu trebuie decât să reuşeşti să te strecori printre boli şi războaie.
Sunt o perfecţionistă satisfăcută doar dacă ajung la toate obiectivele din UNESCO World Heritage Site din ţara respectivă, dacă simt că mi-am pus în pericol viaţa cel puţin o dată – funcţionez cel mai bine în situaţiile tensionate – şi dacă am privit în ochi, realizând fotografii – portrete mai mult de o sută de localnici.
Am facut turul lumii de zeci de ori în călătoriile mele, o dată la propriu, 63 de zile şi 13 ţări şi privesc departe în continuare dar am învăţat să mă şi întorc, la începutul acestui an în Etiopia, pentru o viziune mult mai complexă, care m-a năucit, sunt locuri care merită asta, de aici 157 bis şi nu 158.
Da, ştiu că nu sună ca un anunţ matrimonial.
Cost: 90 de lei
Vrei să fii la curent cu cele mai noi Evenimente, Filme și Festivaluri din România ?
- Calendar Evenimente din România
- Calendar Evenimente din București
- Program Filme București
- Calendar Festivaluri Romania
—
Sursa: Fundația Calea Victoriei
