Unul din cele mai nepotrivite îndemnuri, atunci când avem o zi proastă sau când ne simțim triști sau dezamăgiți este: “nu te mai gândi, gândește pozitiv“.
În primul rând nu ai cum să nu te mai gândești la ceea ce te afectează pentru că te afectează si pentru că încă nu ne putem controla gândurile.
În al doilea rând, mesajul, deși are intenția de a fi empatic, nu doar că nu ne încurajează, că nu ne ajută, dar ne dezamăgește și mai tare pentru că ne face să simțim că autorul îndemnului chiar nu-și dă seama de cum ne simțim cu adevărat.
E greșit să îi spui unui om trist să fie pozitiv, pentru că îi invalidezi ceea ce simte și poți induce ideea că ceea ce simte nu este grav, că gândește greșit și că e vina lui că gândește așa.
Mai mult, aceste mesaje pun o povară în plus persoanei care se află într-o dispoziție proastă și începe să se gândească la așteptările pe care alții le au față de ea.
Ca tehnică în psihologie o numim „normalizing”, anume că nu este singurul care este în această situație. Această abordare are rolul de a reduce sentimentul de izolare și de vinovăție, ajutând persoana să înțeleagă că emoțiile sale sunt firești și comune multora.
Îi putem spune, de fapt, că discutând cu un specialist ar putea să afle mai bine ce este de făcut, decât să stea și să se lupte singur cu aceste stări. Ceea ce e cu totul altceva!
În loc de a oferi clișee motivaționale, e mult mai valoros să ascultăm, să arătăm înțelegere și răbdare. Uneori, simplul fapt că cineva ne este alături, fără să judece sau să dea sfaturi grăbite, poate aduce mai multă alinare decât orice îndemn pozitiv.
Deci, de multe ori să ascultăm și să nu dăm sfaturi cu repeziciune este mult mai util.
