Inspirat de tema ediției din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, m-am gândit că poate n-ar fi rău să spunem mai des – și uneori cu voce tare – „Mulțumesc”.
Și pentru că tocmai s-au încheiat cele mai lungi alegeri prezidențiale din istoria României – căci, din noiembrie anul trecut și până în 18 mai anul curent, ne-am speriat, ne-am tot frământat, ne-am descurajat și, în cele din urmă, ne-am minunat – cred că aș spune un „Mulțumesc” sincer, repetat de 6.168.642 de ori. Fiecăruia. Tuturor celor care au făcut posibil ca țara asta să nu cadă pradă minciunii, urii și marketingului prost făcut, ci să rămână de partea celor care mai cred în – și aici mă gândesc la temele care au inspirat de-a lungul anilor FITS – Prietenie, Miracol, Frumusețe, Pasiune, Comunități, Împreună.
„Mulțumesc” și celorlalți 5.339.053 de votanți, pentru că ne-au arătat cât de fragil este tot ceea ce am construit până acum. Și că, dacă vrem să păstrăm aceste realizări, trebuie să le apărăm zi de zi, cu luciditate, curaj și implicare. Nu este un „Mulțumesc” ironic, ci unul care doare, pentru că ne reamintește că, în continuare, a fi diferit înseamnă adesea ură și diviziune, când ar trebui să însemne diversitate și forță colectivă. Un „Mulțumesc” rostit cu ochii larg deschiși, nu din resemnare, ci din convingerea că doar privind adevărul incomod în față putem merge mai departe.
Într-o lume obosită de adevăruri și flămândă după senzațional și irațional, cultura rămâne una dintre puținele forme de libertate pe care nu le putem negocia. Cultura nu strigă, nu pretinde, nu arată cu degetul, dar expune – cu delicatețe sau cu forță – tot ceea ce am prefera, uneori, să ascundem: fricile, ipocriziile, singurătățile, dar și visurile, miracolul întâlnirii, puterea de a ierta, de a merge mai departe. Și în puține orașe din țară, cultura este un brand de oraș, așa cum este în Sibiu. Orașul care nu și-a abandonat niciodată vocația culturală – nici în vremuri tulburi, nici în ani „slabi” economic sau politic. Orașul în care cultura nu e ceva decorativ, ci o coloană vertebrală. A identității. A comunității.
Așa că, în iunie, când începe din nou sezonul festivalurilor, poate e momentul să ne oprim puțin și să apreciem cu adevărat ce înseamnă să trăiești într-un oraș care respiră prin cultură. Să nu luăm nimic de-a gata. Să exersăm, împreună, acest simplu, dar puternic: „Mulțumesc”.
