Într-o lume în care imaginea pare să fi devenit totul, artista Claudia Chelaru ne propune o întoarcere la imaginea ca iluzie, ca dublură fragilă a realității.
„Eidōla”, expoziția sa personală curatoriată de Alexandra Runcan, deschisă în eleganta Sală cu Arcade a Palatului Brukenthal din Sibiu, nu e doar o simplă prezentare de lucrări grafice. E o meditație vizuală asupra identității, a memoriei și a prezenței care lipsește.
Cuvântul grec eidōlon, care dă titlul proiectului, înseamnă „fantomă”, „reflexie”, „imagine”. Dar nu o imagine limpede, ci una care trăiește în marginea lucrurilor – ca o umbră pe care n-o poți prinde. Așa sunt și lucrările Claudiei Chelaru: fragmente vizuale dintr-o lume în care oamenii nu mai sunt definiți de trăsături, ci de mișcare, de efemer, de tăcerea în care par suspendați.
Lucrările artistei se nasc din această tensiune dintre vizibil și invizibil, dintre chipul care se arată și cel care se retrage. Expoziția ne poartă prin spații neutre, tranziții arhitecturale sau urbane, locuri de trecere – ceea ce antropologia urbană ar numi non-locuri. Acolo unde nu se întâmplă nimic „important”, dar unde, tocmai prin această lipsă de semnificație imediată, se deschid porțile interiorului. Tokyo, un oraș-labirint, devine pentru Claudia Chelaru exemplul perfect: un spațiu în care ești înconjurat, dar nu văzut. Prezent, dar neauzit.
„Eidōla” nu vorbește despre o identitate fixă, ci despre o identitate în transformare, în repliere continuă. Despre omul modern care încearcă să se regăsească într-un flux de imagini care nu-i mai aparțin, dar în care continuă să se caute. E, în fond, o expoziție despre noi toți – despre felul în care ne vedem și despre cât de des trecem unii pe lângă alții fără să ne recunoaștem. Expoziția poate fi vizitată până pe 25 mai, de miercuri până duminică, între orele 10 și 18.
