“THE COLONY” (2013, r: Jeff Renfroe)
Scăpaţi de coşmarul războiului nuclear, trecuţi prin cel al ameninţării teroriste globale care a început să dea frisoane umanităţii odată cu atentatele din 11 septembrie, cineaştii responsabili cu SF-urile post-apocaliptice s-au orientat spre o temă mult mai în trend: încălzirea globală sau… răcirea globală ca o consecinţă directă a intervenţiilor umane asupra biosistemelor.
Port-drapel la nivel de spectaculozitate şi amploare rămâne cu certitudine “The Day After Tomorrow” al lui Roland Emmerich, din 2004, însă diversitatea post-2000 a abordărilor intrigă, indiferent ca ne gândim la mult-discutatul “Snowpiercer” al coreeanului Joon-ho Bong, (“Memories of Murder”, “The Host”) sau la blockbuster-ul mediocru cu Tom Cruise, “Oblivion”.
În acelaşi an cu ultimile menţionate, undeva în zona de subsol a trendului, a apărut şi “The Colony”, o producţie canadiană de buget mic, care beneficiază de prezenţa lui Laurence Fishburne (“Matrix”, “Mystic River”), Bill Paxton (“Aliens”, “Twister”), precum şi a tânărului Kevin Zegers (“The Mortal Instruments: City of Bones”, serialul “Gossip Girl”).
Într-o “Epocă de Gheaţă” generată de dorinţa omului de re-terraformare (sau de… reforma-terrare?), insuficient explicată, puţinii supravieţuitori sunt grupaţi la nivelul zecilor de indivizi în mici comunităţi subterane numite “Colonii”, ajunse, în ciuda eforturilor raţionale (culturi de seminţe, creşterea animalelor), la limita subzistenţei din cauza diminuării oricărei resurse şi a vulnerabilităţii accentuate la bolile cele mai elementare.
Când liderul unei asemenea Colonii (Fishburne) decide să îşi părăsească temporar grupul pentru a răspunde unui semnal radio SOS primit din partea unei comunităţi relativ apropiate ca distanţă, declanşează două tipuri de conflicte: unul intern, micro-social, legat de noua structură de autoritate din ‘stupul’ uman (comparaţia cu albinuţele nu e întâmplătoare), generat de frustratul Paxton, şi unul cu accente Horror (nu într-atât de Horror încât să justifice rating-ul de 18 acordat filmului) între trioul expediţionar şi membrii coloniei vecine transformaţi în… canibali. Inevitabil, pe parcursul naraţiunii, cele două planuri ajung să se intersecteze, cu consecinţele violente de rigoare.
În mod surprinzător pentru un produs de serie B, look-ul SF al filmului nu este deloc rău, nu arată “ieftin”, iar regia şi imaginea, inclusiv pentru scenele de acţiune, sunt rezonabil de coerente.
Problema rezidă în multitudinea de teme şi de oportunităţi pe care le ridică o asemenea premisă şi pe care autorul (co-scenarist şi regizor) îşi propune doar să le puncteze, să le marcheze doar în ansamblu, fără a îşi fixa însă o direcţie principală.
Un soi de mixtură de tip “Doomsday” al lui Neil Marshall, dar mai puţin inspirat şi colorat decât filmul britanicului, care e câte ceva din toate (şi Science-Fiction şi Horror şi Thriller şi actioner). Asta nu înseamnă că nu e OK de văzut, ci doar că e puţin probabil ca să ajungă să aspire în viitor la statul de cult-movie.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
