Schimbările majore din lume au întotdeauna un impact profund asupra domeniilor esențiale ale societății, iar cultura nu face excepție.
De fiecare dată când trăim o criză globală, fie că este vorba despre o pandemie sau ascensiunea unei ideologii naționaliste antidemocratice, cultura devine un teren fragil, fiind, în cel mai bun caz, ignorată de guverne în fața altor priorități, iar în multe cazuri, nevoia de a identifica dușmani o transformă într-o amenințare directă.
Exemple precum expoziția de artă degenerată organizată de naziști, arderea pe rug a cărților și exilul artiștilor și intelectualilor în regimurile totalitare sunt doar câteva dovezi clare ale acestui fenomen. De-a lungul istoriei, acest tip de reacție s-a repetat cu fiecare mare transformare a societății, iar contextul actual nu face excepție.
La începutul anului, pe WhatsApp circula intens o ”listă neagră” care viza personalități din domeniul cultural autohton, fiind acuzate de ”complicitate ideologică” sau că ar promova valori neconforme regimului pe care niște milioane de români (vreo două, a reieșit în urma alegerilor bușite de anul trecut) îl visează instaurat în țara noastră. Lista era deschisă și oamenii erau încurajați să treacă numele fiecărui ”inamic” care nu era în asentimentul lor. Ideea facerii unei astfel de liste era de a alimenta un climat de frică și autocenzură în rândul artiștilor, jurnaliștilor, scriitorilor etc., încurajând supravegherea și controlul discursului cultural.
Tot ca urmare a ordinii internaționale în schimbare, devine aproape un act de trădare să folosești în spațiul public cuvinte precum ”progres” sau ”woke”. Tot ce ține de progres a devenit dușman al poporului. Sensibilitatea la diversitate este considerată o slăbiciune care amenință unitatea națională și valorile tradiționale, fiind privită ca o formă de cedare în fața unor agende globale care subminează suveranitatea și identitatea națională.
În fața acestor schimbări, cultura devine un teren de luptă, unde orice formă de exprimare liberă este pusă sub semnul întrebării. Dacă trecutul ne-a învățat ceva, este că într-un regim autoritar, cultura devine prima victimă a unui discurs polarizant, iar creativitatea și diversitatea sunt privite ca amenințări.
Protejarea libertății de exprimare și a valorilor culturale esențiale nu este doar un act de rezistență, ci și o necesitate pentru a păstra echilibrul și pluralismul într-o societate sănătoasă.
