Zilele trecute mi-am permis să mă bucur de oraș. Mindful, cum s-ar zice. Să mă plimb, să observ.
Și am plecat într-o zi cu bicicleta, chiar de pe lângă Sub Arini până spre Rășinari, peste dealuri. Și m-am bucurat tare. M-am bucurat să văd că avem continuitate. Avem o pistă dedicată bicicletelor, din Sub Arini sau de pe Calea Dumbrăvii până la Rășinari, ață. Pistă bună, practicabilă. Și iată ce veste bună că din mai multe părticele s-a făcut un întreg. Un puzzle urban.
În altă zi am luat un Bolt până la sala de sport. Și m-am întors de acolo, într-o altă zi, cu un alt Bolt. Ambele conduse de femei. Și cu asta nu pot să spun decât că Power to the Women care conduc un Bolt! You rock girls! M-a cuprins valul emancipării și m-am bucurat din nou.
Am mai descoperit în oraș un alt spațiu dedicat evenimentelor culturale: Topic Hub. Gestionat de niște tineri, realizat creativ; pe lângă Lacul lui Binder. Un loc ce pare a fi un început de reconversie urbană pe strada Tractorului. Merită încurajați cu un like și o vorbă bună, dar mai ales cu prezență fizică la evenimentele lor.
M-am bucurat că Muzeul Brukenthal a deschis porțile fostei clădiri a Liceului Pedagogic în cadrul Festivalului de Artă Contemporană. Măcar așa ne dăm seama cu acest prilej ce clădire valoroasă se duce de râpă pe numele Bisericii. Care o fi ea, nici nu mai contează. Cu geamuri mari, lumină naturală în sala de clasă, cu o curte interioară absolut superbă, Peda a format generații. Copii care aruncau cu ghemuri de hârtie prin clasă, suflau în conuri, sau jucau prinsea în curtea școlii până suna clopoțelul, s-au bucurat de acea clădire din centrul orașului. Și nu, nu cred că există vreodată un loc mai potrivit pentru un Liceu Pedagogic decât acea clădire. Nostalgie sau nu, să nu uităm că acolo învață viitori învățători și educatori ai copiilor noștri.
Între timp, la o grădiniță din Sibiu, câteva educatoare s-au adunat ieri noapte să zugrăvească sala de clasă pentru copiii care au început ciclul preșcolar în grupa lor. Pe banii lor. Pentru că nu sunt bani și nu sunt resurse nici măcar pentru hârtie igienică și șervețele, apăi pentru un strat de lavabilă o dată pe an.
Vestea bună e că, după un an de când au tăiat vreo 3 copaci în fața casei mele, astăzi, chiar acum, aud cum scot rădăcinile pentru a planta 3 copaci noi. Yupee, cum s-ar zice.
Foto Turnul Sfatului
