Totul începe cu un bazin, mai corect spus o groapă de mari dimensiuni pe care habsurgii o includeau într-un proiect de avengură.
Pe scurt, noua administrație habsburgică dorea să construiască la Sibiu, la începutul secolului al 18-lea o citadelă. Pentru a aduce materialele necesare, din Mărginimea Sibiului, inginerii trimiși la Sibiu amenajează un canal care pleca de la Gura Râului și pe care veneau plutele cu nisip, bolovani, lemne și alte materiale.
Toate acestea erau descărcate într-un bazin de mai mari dimensiuni iar de aici carele cu boi duceau materialele pe șantierul citadelei iar plutele reveneau la Gurareu.
După toate informațiile acest bazin era pe locul parcului din Ștrand și al bisericii. De aici foarte multe informații nu mai deținem despre viitorul cartier până în perioada interbelică, când orașul amenajează, la ceea ce pe atunci era marginea orașului, ștrandul municipal. Un pic mai sus, pe fosta fundație a citadelei, erau vilele industriașilor locali. Ulterior se construiesc pe actuala stradă Cristian alte vile. Aceasta era imaginea Ștrandului înainte de venirea comunismului.
Creșterea populației locale îi face pe administratorii orașului să decidă construirea de noi locuințe și de noi cartiere. La finalul anilor 70 încep lucrările viitorului cartier muncitoresc al Sibiului. Se construiesc blocuri de patru etaje, cu un parc în mijlocul său. Ultima clădire comunistă este Școala nr 1.
După Revoluție se construiește liceul Onisifor Ghibu și biserica din parcul cartierului. După 2016 este inaugurată grădinița iar cartierul este reabilitat.