Forme de storytelling și shameless brainwashing
„Ce tare! Ce chestie, nu știam că poți să-l faci așa. E bun!” „Ce anume?”, întreb eu. „Mărul asta confiat”, îmi răspune tânărul din fața mea, ronțăind dintr-o felie.
Era măr, într-adevăr, însă nu era confiat. Era o simplă felie de măr deshidratat, practic o gustare cum își făceau țăranii români – mere și, uneori, pere feliate și puse la uscat la soare – pentru a avea și iarna ceva din dulceața verii. Un snack, cum ar veni, unul numit, în trecut, poame.
M-a mirat mirarea interlocutorului meu. I se părea o mare invenție, genul de noutate care lasă gura întredeschisă și ochii scânteietori. E ok să nu știi lucruri și să le primești cu bucurie la 20+ și e minunat dacă poți păstra bucuria și la 50, 60+, doar că nemulțumitul din mine își amintește instant de Instagram și de nevoia noastră acută de a găsi diferențierea care aduce distincție socială și/ sau profit. Și goana aceasta duce și la practici mai puțin oneste, care exploatează necunoașterea, ignoranța, lacunele.
Cum ar fi mărul de mai sus, împachetat în pungi de hârtie Kraft și marketat ca bio, vegan, gluten-feee apple slices, ceea ce și este, doar că inventat de mult, de alții, cu mai puţin glam.
Indignare simt și când o farinata di ceci/ socca e prezentată drept omletă vegană de vreun business local dornic de afirmare prin Bucureşti. Și această mâncare simplă tot din cucina povera vine.
Pentru cine nu știe, farinata di ceci este numele unui preparat din Liguria, făcut din făină de năut cu apă, sare și ulei de măsline, lăsate să se înmoaie și prăjite în tigaie, ca o clătită.
Se zice că ar fi apărut când prizonierii de pe un vas genovez au trecut printr-o furtună și proviziile de năut, sare și ulei s-au amestecat cu apa de mare. Refuzând să mănânce piureul rezultat au gustat totuși clătita în care acesta s-a transformat stând la soare.
Preparatul e vechi, apărând într-un decret al Republicii Genoveze din 1447. De acolo a trecut pe ţărmul francez, la Nisa, unde clătita se numește socca și este specialitate locală. Poate nu e nimic greșit să renască întruchipată şi ca omletă vegană gluten-free, după cum nici poamele să fie snack cool pentru Gen Z. Dar zău că e aiurea să fie exploatate și promovate ca noutăți, ca și cum au fost inventate acum, croite special pentru a se încadra în patul unui Procust ideologizat nutrițional.
În plus, mi se pare interesant și complet neașteptat în epoca storytelling-ului excesiv şi a autenticității obsesive tocmai absența acestora.
Dar bănuiesc că nu mai e mult și vom trece la polul opus, că se vor prinde că e rost de poveste și va începe exploatarea intensă a filonului identitar sau cel al sustenabilității lui illo tempore.
Indiferent de cursul acțiunii, tare aș vrea să nu (mai) înghițim pe nemestecate și nici să credem că am inventat apa caldă.
Text de ADRIANA SOHODOLEANU | BISCUIT.RO
