Am avut primul calculator la 35 de ani și primul cuvânt pe care l-am tastat în bara de la Google a fost stenografie. Am descoperit stenografia la școala postliceală cu profil secretar, stenograf și corespondent comercial de la Mediaș. Au fost doar două generații și apoi s-a închis. Eu atunci terminasem liceul și îmi doream mult să merg la jurnalism, dar nu aveam o situație financiară foarte bună ca mama să mă poată ține la facultate, așa că am optat să rămân în oraș și să merg la postliceala asta, că și așa îmi doream foarte mult să fiu secretară, să scriu toată ziua. Aveam nouă ore de stenografie pe săptămână. Nu e chiar atât de ușor precum pare. Lumea vede bastonașe, cârlige, curbe, cerculețe și zice, a, păi e ușor, dar nu e deloc așa. Trebuie să stai foarte bine cu memoria ca să poți stenografia și să stăpânești gramatica limbii în care scrii.
Am apucat să predau timp de trei ani stenografie la un liceu din Târnăveni, înainte să se elimine din curricula școlară. A fost o perioadă tristă, chiar deprimantă pentru mine. Dar am zis că trebuie să fac ceva să-mi rămână semnele în minte. E ca la o limba străină, dacă nu exersezi, începi să uiți sau măcar să îți găsești mai cu greutate cuvintele. Și am început să stenografiez știrile, de exemplu jurnalele Andreei Esca. Apoi mi-a venit în minte, băi ce-ar fi să iau eu o carte mai groasă ca să nu se termine așa de repede și să am mai mult de lucru la ea. Așa am ochit Biblia și am început să o stenografiez. Cred că sunt singura nebună din lume care a făcut asta. Am scris la ea mai bine de trei ani. Am avut câteva zile în care am scris și câte 18 ore pe zi. Apoi la un moment dat, când am ajuns pe la jumătate, mi-am zis să mai încep o carte să mai alternez. Și ce roman să-mi iau dacă nu cartea mea preferată, Dracula de Bram Stoker?! Uite așa am ajuns să am într-o parte a mesei din sufragerie Biblia și în cealaltă Dracula. Și le-am terminat pe amândouă în aceeași săptămână. Au urmat Pirații din Caraibe, la care m-am modernizat că aveam acces la imprimantă color și mi l-am făcut pe Jack Sparrow pe pagină pe fundal și Suleyman Magnificul, că am fost fascinată de film.
Iar faci prostiile alea care nu se mai caută? Nu mai fă, că n-are rost. Ce câștigi din asta? zicea gura lumii. Dar în momentul în care am fost sunată să lucrez în echipa de cercetători ca stenograf pentru filmul documentar Tovarășu’: facerea, gloria și desfacerea unui dictator, cu acces la numeroase caiete cu însemnări din perioada Partidului Comunist Român, prima mea întrebare a fost cine își bate joc de mine, că eu nu am zis nimănui despre visul ăsta al meu. Atunci mi-am dat seama ce mult a însemnat că nu m-am oprit din stenografie în tot acest răstimp pentru că îmi place, pentru că asta e pasiunea mea. Când îmi pierd energia din diverse motive, dacă stenografiez o oră, îmi revin. E un fel de superputere.
(text integral pe pagina de facebook sibian/ că)
