Sibiul a fost considerat de mulți capitală europeană a culturii și gastronomiei…pentru scurte perioade de timp.
Afirmațiile lui Vasile Ernu că Sibiul e un “oraș- pension”, “oraș-cimitir” sunt, zic eu, ceva mai ilustrative pentru prezent. Sibiul a devenit un oraș mut, surd sau orb, încă de decis. Nici una din caracterizările de mai sus nu o exclude neapărat pe cealaltă…
În primul rând Sibiul e un oraș în care nu există cultura cafenelelor sau viața de noapte. Acestea sunt chiar descurajate. În Sibiu am asistat la o scenă orwelliană în care poliția locală somează un proprietar de terasă deoarece o plasmă standard transmite meciul la volum redus. Aceasta este scoasă din priză și transportată imediat în interior sub privirile stupefiate ale clienților microbiști.
În Sibiu riști să primești amendă în cazul în care muzica din interiorul localului se aude în stradă. Tot în Sibiu toată zona centrală e mută, este interzis în unanimitate să se asculte muzică pe terase, indiferent de numărul de decibeli, indiferent ca terasa este în Piața Mică sau în curți perfect izolate ori străzi înguste din orașul vechi.
Nu pare complicat să delimitezi câteva străzi din oraș unde să reverși sufletul sofisticat al Sibiului. Pare de-a dreptul imperios pentru că, în absența vieții de noapte, a conectivității instante și a supapelor oferite de petreceri reușite și pe gustul orașului, Sibiul devine tot mai trist și mai depersonalizat.
Dacă nu promovăm turismul de distracție ar fi frumos să oferim totuși localnicilor o alternativă la canapele, fie că sunt amplasate în curți sau în sufragerii.
În așteptarea câtorva oaze ambientale unde să poți gusta muzică, meciuri sau filme de calitate și mai tarziu de ora 22 și a câtorva localuri de petrecere simt nevoia să punctez cu un nou citat din Vasile Ernu, ultimul:
“Sibiul nu se mai închide la ora 21.00 – au apărut multe terase, oamenii stau chiar şi după 22.00. Ceea ce e un semn tare bun.”
La cât mai multe semne bune și să nu uităm că muzica include, conectează și vindecă – ea este un ingredient important în orice local și pe orice terasă, atâta timp cât volumul este în limitele bunului simț.
(Foto: Rareș Helici)
