Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 20/06/2024
Artă & Cultură Muzică

ART (Hi)STORIES | 150 de ani de tablouri sonore

Alex Mușat De Alex Mușat
Comentarii ART (Hi)STORIES | 150 de ani de tablouri sonore Share ART (Hi)STORIES | 150 de ani de tablouri sonore
ART (Hi)STORIES 150 de ani de tablouri sonore


150 de ani de tablouri sonore | ART (Hi)STORIES

În 1874, o promenadă printre tablouri îl inspiră pe compozitorul rus Modest Musorgski să creeze Tablouri dintr-o expoziție, o compoziție pentru pian solo care și-a păstrat savoarea datorită multiplelor interpretări virtuoze ale instrumentiștilor de geniu (adesea umbrite de aranjamentul pentru orchestră al lui Maurice Ravel, din 1922) și care s-a metamorfozat într-una dintre lucrările de căpătâi ale muzicii cu program.

Aflat în centrul unor dezbateri aprinse ale secolului XIX, conceptul muzicii cu program prevedea faptul că muzica instrumentală poate să evoce narațiuni și concepte extra-muzicale, fie ele complet imaginare sau inspirate din arte plastice sau opere literare.

Neavând la dispoziție versuri pentru a dirija ascultătorul, creatorii muzicii cu program profită de orchestra augmentată a romantismului pentru a încerca exprimarea diverselor trăiri în rândul publicului.

Totuși, în acest context, cuvântul nu își dezbracă întreaga importanță, căci titlurile lucrărilor și ale părților acestora primesc un rol important în crearea imaginilor sonore:

Antonio Vivaldi ne plimbă prin cele patru anotimpuri în 1723, în timp ce Simfonia pastorală a lui Ludwig van Beethoven (1808) prezintă clare indicații programatice ce includ bucuria compozitorului de a ajunge la țară și adunări ale sătenilor, însoțite de tunete și furtuni.

150 de ani de tablouri sonore | ART (Hi)STORIES
Simfonia pastorală

Pentru a evoca ciripitul păsărilor, Beethoven folosește instrumente precum flautul, oboiul sau clarinetul, în timp ce instrumentele de percuție și tremolourile violoncelului ajută la crearea atmosferei furtunii.

Desigur, muzica cu program are propriile limite, căci fără indicațiile lui Beethoven, furtuna din partea a IV-a a simfoniei ar fi putut la fel de bine să reprezinte o invazie extraterestră sau o confruntare malefică dintre doi supereroi.

Astfel, adepții muzicii absolute, poziționați la polul opus față de cei ai muzicii programatice, remarcau faptul că arta sunetelor nu poate avea însemnătate extra-muzicală. Cu toate acestea, muzica programatică reprezintă un concept cu care compozitorii romantici jonglează constant, pe tot parcursul secolului XIX.

Încercarea lui Modest Musorgski de a ne convinge că ne aflăm în mijlocul unei expoziții pare că dă roade, căci tema Promenadei, plasată printre cele zece reprezentări sonore ale lucrărilor vizuale, ne introduce în atmosfera muzeului, ajutându-ne să sărim de la un tablou la altul, fără ca cineva să ne dirijeze cu ajutorul cuvintelor.

De altfel, eclectismul lui Musorgski este prezent pe tot parcursul lucrării: Gnomul este aspru și violent, Vechiul castel este sumbru și misterios, în timp ce Dansul puilor ce ies din găoace jonglează jucăuș cu sonorități infantile.

În plus, nici nu ar trebui să ne mire faptul că grupul britanic de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer a prelucrat Tablourile cu ajutorul setului de tobe, al chitarei bas și al sintetizatoarelor, căci brutalitatea Babei Iaga prevestește riff-urile supărate ale chitarelor cu distors din secolul XX.

150 de ani de tablouri sonore | ART (Hi)STORIES
Pictures At an Exhibition

În muzica pentru aceste ilustrații, el a reprezentat pui, copii, catacombe, porți și chiar căruțe zburătoare. Mulți dintre prietenii lui Musorgski, în special tovarășii compozitori, erau nehotărâți și ascultau noutatea cu nedumerire”, declara poetul Golenischev-Kutuzov.

A asculta noutatea cu nedumerire nu ne este un concept străin, mai ales dacă ne gândim la revoltele din public în seara premierei Ritualului primăverii (1913), lucrarea compozitorului Igor Stravinski, ce scoate la iveală ritualuri pre-creștine, învelite în atacuri brutale ale orchestrei.

150 de ani de tablouri sonore | ART (Hi)STORIES
Ritualului primăverii

Tratarea violentă și misterioasă a orchestrei este folosită de Musorgski și în cadrul poemului simfonic O noapte pe muntele pleșuv (1867), o altă lucrare programatică în care compozitorul dorește reprezentarea sonoră a unui sabat al vrăjitoarelor.

Așadar, Musorgski se încadrează în rândul compozitorilor cu o aplecare către muzica cu program, Tablouri dintr-o expoziție devenind o lucrare de căpătâi a genului.

De altfel, reverberațiile muzicii programatice se simt și în prezent, mai ales dacă luăm în considerare creațiile instrumentale de mare virtuozitate ale rock-ului progresiv, însoțite mereu de titluri grăitoare, gata să ne introducă într-o lume dificil de explorat.

Se pare că rock-ul și muzica cu program merg mână în mână, căci Simfonia fantastică (1830) a compozitorului francez Hector Berlioz și Bohemian Rhapsody (1975) a grupului Queen au câteva lucruri în comun: ambele prezintă un erou zbuciumat, aflat sub influența drogului, ambele conțin o secțiune de vis, în care eroul înfruntă vrăjitoare, demoni și monștri, iar ambele pot avea substraturi psihedelice.

150 de ani de tablouri sonore | ART (Hi)STORIES
Modest Musorgski portret Ilia Repin

La 150 ani de la premieră, lucrarea lui Musorgski încă reușește să capteze mentalul colectiv și să se poziționeze în vârful unui concept scandalos al unor vremuri de mult apuse.

Totuși, dacă ajungem la concluzia că muzica nu are puterea intrinsecă de a reprezenta aceleiași idei extra-muzicale pentru toți ascultătorii, atunci nimic nu ne împiedică din a ne crea propriul program, fie că ne imaginăm vrăjitoare, furtuni sau promenade fascinante printre tablouri.

Text de ALEX MUŞAT

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută