Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 13/06/2024
Muzică

Interviu cu FRED MANDEL (Queen, Elton John, Supertramp): „Am decis să-mi fac debutul la finalul carierei!”

Alex Mușat De Alex Mușat
Comentarii Interviu cu FRED MANDEL (Queen, Elton John, Supertramp): „Am decis să-mi fac debutul la finalul carierei!” Share Interviu cu FRED MANDEL (Queen, Elton John, Supertramp): „Am decis să-mi fac debutul la finalul carierei!”


Interviu cu FRED MANDEL (Queen, Elton John, Supertramp): „Am decis să-mi fac debutul la finalul carierei!”

Prezență constantă a radiourilor specializate pe muzica anilor ’80, Fred Mandel este un muzician al cărui palmares poate să bulverseze și cel mai înfocat fan al rockului clasic. Unul dintre cei mai căutați pianiști ai deceniului care ne-a oferit Baywatch, MTV-ul și tobele electronice, Mandel a fost singurul muzician din exterior cooptat de Queen pentru a compune și lucra în studio, a compus și înregistrat faimosul solo de sintetizator al piesei I Want To Break Free, a aranjat sintetizatoarele pe hitul Radio GaGa, l-a ajutat pe Freddie Mercury în aranjamentele pieselor primului său album solo, a petrecut șase ani alături de Elton John (timp în care și-a făcut simțită prezența creând solouri și acompaniind hit-uri precum Nikita sau Sacrifice) și deși nu a fost creditat la momentul respectiv, a fost muzicianul care a înregistrat orga pe piese ale albumului Pink Floyd, The Wall. De altfel, Mandel a și cântat live cu Queen în cadrul turneului de promovare al albumului Hot Space (1982), iar în anii ’70 a fascinat adolescenții americani ca membru de bază al trupei lui Alice Cooper. În vârstă de 71 de ani, Mandel locuiește în Los Angeles și tocmai și-a lansat albumul de debut, Part-Time Rebel.

Fred, ți-am ascultat noul album pe Apple Music și mi-a plăcut în mod deosebit mixul. Am citit că tu ai făcut toată ingineria audio.

Mă bucur că ți-a plăcut, dar partea amuzantă este că nu aveam de gând să fac nimic din prostiile astea. Prietenul meu, Jay Ruston, producătorul trupei Anthrax, trebuia să se ocupe de mix, dar a devenit prea ocupat. Obișnuiam să-mi mixez singur propriile demo-uri, dar niciodată nu am făcut asta la un album propriu-zis, așa că mă bucur că-ți place!

Înțeleg că Part-Time Rebel este primul tău album solo…

Da, am decis să-mi fac debutul la finalul carierei! Am tot lucrat la album mult timp, dar băieții ăștia, Queen, Elton și Freddie, mă tot încurcau. Eu încercam să fac un album și tipii ăștia mă tot rugau să cânt cu ei. Am zis „bine, lăsați-mă în pace!”. Glumesc, glumesc, am fost ocupat o bună parte din timp și am mai și procrastinat vreo 30 – 40 de ani.

FRED MANDEL

Ai de gând să lansezi și o variantă fizică a albumului?

Da, avem deja un CD și acum încercam să rezolvăm problema distribuției.

Ar trebui să lansezi și o casetă, nu știu dacă ești la curent cu noutățile, dar casetele au revenit la modă.

Wow, dar despre 8-track ce zici?!

Cred că în următorii câțiva ani, 8-track-ul va deveni și el popular!

Sunt convins că 8-track-ul va funcționa în modelul meu Gremlin din ’74! Nu-mi vine să cred că oamenii au ajuns să folosească din nou casete. Știam de popularitatea vinilurilor, dar nu și despre casete. Încă am unele funcționale, dar tu nu faci parte din acel demografic.

Să știi că eu cunosc legătura dintre un creion și o casetă. Aparent, așa testezi generația Z! Că tot vorbim despre casete, prima oară te-am văzut într-o bucată video în care cântai triolete la pian cu Freddie Mercury pe piesa Crazy Little Thing Called Love, în 1982. Anul acela a marcat și ultima apariție a trupei în Statele Unite, căci publicul nu primise foarte bine influențele disco de pe LP-ul Hot Space. Ai simțit cumva ostilitate din partea publicului american?

Nu, dar sincer să fiu, eu nici nu mai știu cum am făcut rost de colaborarea cu Queen. Cântam cu Alice Cooper și tocmai ce terminasem de compus un album cu Alice, produs de Roy Thomas Baker. Nu știu exact cine m-a recomandat, dar am ajuns la Queen în iunie 1982. Publicul american i-a primit foarte bine în acel turneu, însă țin minte că videoclipul piesei I Want To Break Free nu a fost foarte bine receptat. Cred că americanii nu au înțeles umorul de tip Benny Hill și Monty Python, deși The Rolling Stones făcuseră ceva asemănător cu mult timp în urmă. Oricum, nu am cântat multe piese de pe Hot Space, dar chiar și-așa, simțeam multă presiune, căci John Deacon nu cânta la chitară bas pe piesele acelea. Eu trebuia să cânt basul la sintetizator!

FRED MANDEL

John Deacon (Queen) & Fred Mandel, 1982

Ai cântat și la chitară în trupa lui Elton John. Cum separi cele două instrumente și cum reușești să sari atât de lejer de la unul la celălalt? Nu de alta, dar soloul tău de sintetizator de pe I Want To Break Free este adesea confundat cu un solo de chitară al lui Brian May.

Eu la bază sunt chitarist, așa am început să cânt în Toronto. Întâmplarea a făcut ca să primesc gig-ul cu Queen în postura de pianist, iar asta m-a făcut să evoluez mai mult în direcția aceea. Adevărul este că de fiecare dată când compun solouri de pian, le gândesc precum niște solouri de chitară. În ceea ce privește I Want To Break Free, mi-am luat creierul de chitarist și l-am transpus la pian. Cred că de aceea oamenii au crezut că este Brian, pentru că nimeni altcineva nu mai înregistrase un solo pe o piesă Queen.

Ai compus soloul sau l-ai improvizat?

L-am improvizat pe loc. Nici nu l-am mai cântat de atunci. A fost un solo spontan. Cam cât  durează să-l asculți, atâta mi-a luat și mie să-l fac. Nu am primit drepturi de compozitor, pentru că nu l-am considerat songwriting, era doar o mică improvizație pe care am trântit-o în cântec.

FRED MANDEL

Queen & Fred Mandel, recital la Saturday Night Live, 1982

 Dacă tot am ajuns la The Works, albumul care include I Want To Break Free, trebuie neapărat să aduc în discuție finalul piesei Man On The Prowl. Sunt convins că mulți oameni au avut impresia că li s-a stricat caseta, căci pianul tău dispare brusc…

Finalul de la Man On The Prowl este o improvizație pe care am făcut-o în timp ce caseta aproape că se terminase. Am început să mă prostesc, iar ei pur și simplu au tăiat banda. Freddie m-a întrebat: „Nu vrei să faci un solo, începând de la mijlocul piesei? Oricum toată lumea o să creadă că sunt eu!”.  Mi-am spus: „Ce naiba?! OK, o să fac asta, cui îi pasă?”. Totuși, fiind un tip cinstit, Freddie m-a menționat pe coperta albumului.

Soloul de la Man On The Prowl seamănă mult cu cel pe care l-ai cântat pe piesa Living On My Own, prezentă pe primul album solo al lui Freddie, Mr. Bad Guy

Soloul acela a fost și el improvizat, căci am înregistrat în Munchen doar vreo două zile. Nu mai țin minte, dar cred că l-am tras dintr-o singură încercare. Nu aveam timp nici măcar să ascult cântecul finalizat, căci trebuia să plec în turneu cu Elton. Cântecele de pe album erau deja scrise, iar ei știau exact de ce aveau nevoie de la mine, așa că am stat acolo foarte puțin timp, iar după aceea am zburat înapoi în Anglia.

Că tot vorbeam mai devreme despre chitară, care a fost instrumentul pe care l-ai folosit când ai compus noul album?

Să fiu sincer, le-am folosit pe ambele. Am realizat, totuși, că atunci când compui rock and roll, e mai bine să o faci la chitară. Pe de altă parte, chitara este și un instrument care te limitează. Pianul îți oferă tot spectrul de frecvențe. Cu toate acestea, chitara pare că e mai legată de muzica rock și de muzica pe care îmi place să o compun.

Fred, ai făcut parte din generația adolescenților care s-au apucat de cântat datorită celor de la Beatles?

Mi-aș dori să spun că da, dar deja cântam de la vârsta de patru ani, așa că influențele mele erau puțin mai timpurii. Oricum, momentul apariției trupei la The Ed Sullivan Show a reprezentat debutul carierelor multor muzicieni. Eu deja cântam la pian Rock Around The Clock, prietenul tatălui meu cânta boogie woogie, așa că m-a învățat și pe mine. Problema era că mâinile mele erau prea mici, așa că am reușit abia pe la 12 ani. Când familia mea s-a mutat în Toronto, eram prea tânăr pentru a merge în cluburi, iar toți oamenii care cântau erau mai bătrâni decât mine, muzicieni precum Joni Mitchell, Neil Young, Robbie Robertson sau Steppenwolf. Eram mereu cel mai tânăr din trupă, dar nu mai pot să spun asta acum.

FRED MANDEL

Alice Cooper & Fred Mandel, anii ’70

Presupun că obișnuiai să exersezi mult în perioada copilăriei. Mai ai această disciplină?

Nu chiar, uneori evit să studiez. Am fost autodidact, așa că am multe obiceiuri proaste, nepotrivite pentru zona studiului muzicii culte. Îmi placea să cânt rock and roll și obișnuiam să rup multe clape. În ultima perioadă, am început să studiez din nou, căci cu cât îmbătrânești, cu atât realizezi că sunt multe lucruri pe care nu le cunoști.

Fred, ai cântat o perioadă și cu Supertramp. Îmi imaginez că turneele nu erau atât de sălbatice precum deplasările cu Queen…

Queen erau mult mai sălbatici decât Supertramp. Nu știu câtă lume realizează, dar Supertramp era, de fapt, o trupă de R&B! Obișnuiam să terminam un concert în fața a 30,000 de oameni, iar după aceea mergeam într-un club și cântam cu trupa de acolo. Supertramp puteau să funcționeze mult mai bine în societate, în ideea în care nu erau atât de ușor de recunoscut. Queen nu puteau face asta, erau mereu recunoscuți și urmăriți. M-am distrat de minune cu Queen, nu mai este nimeni ca ei. În turnee, toată lumea mergea cu limuzina, în timp ce Supertramp mergeau la cântari cu taxiul! Țin minte că stăteam în hotelul Four Seasons din Washington, iar Elton John organiza o petrecere pentru cei de la Queen. La momentul respectiv, eu nu cântam încă cu Elton. Îl cunoșteam, căci fusesem la el acasă cândva, el fiind vecin cu Alice Cooper. În plus, doi dintre membri trupei lui Elton fuseseră și în trupa lui Alice.

Că tot am ajuns la Elton, care sunt amintirile tale legate de concertul Live Aid? Când am vorbit cu toboșarul Charlie Morgan, acesta mi-a dat de înțeles că nimeni nu conștientiza magnitudinea evenimentului…

Am știut că o să fie ceva mare în momentul în care au ales stadionul Wembley, dar nu știam că o să fie urmărit în direct de două miliarde de oameni. Adevărul este că nici nu aveai timp să te gândești prea mult. Cred că am cântat după Queen, căci au venit să mă întrebe dacă mi-a plăcut setul lor. A fost mult haos, mai ales că am fost nevoit să cânt la sintetizatoare stând în picioare, iar mie nu îmi place asta, pentru că îmi pierd balansul.

FRED MANDEL

The Elton John Band, anii ’80. Sursa: Ferran Sendra

Soloul piesei Nikita, lansată de Elton în 1985, este unul dintre favoritele mele, deși aici aș putea să menționez și alte piese la care ai colaborat: Healing Hands, Sacrifice, This Town sau Mona Lisas and Mad Hatters (Pt. 2)

Acea perioadă a lui Elton e puțin ciudată, pentru că multor oameni nu le plac albumele acelea. Nu știu de ce. Când am făcut albumul Flush the Fashion cu Alice Cooper, recepția a fost una negativă, însă acum văd că părerile oamenilor s-au schimbat. Cât despre soloul de la Nikita, acesta a fost mult mai complicat, căci are o influență de muzică clasică. Îmi doream să fac un solo în stilul solourilor de trompetă de la Beatles, așa că nu l-am tras repede. Pe de altă parte, uite, am petrecut mult timp lucrând la părțile mele de sintetizator de pe albumul Reg Strikes Back, dar piesa I Don’t Wanna Go On With You Like That mi-a luat foarte puțin timp. Când șefii de la casa de discuri au ascultat-o, au zis „ăsta este single-ul!”. Poftim?! Mi-a luat trei minute să creez ce e acolo și luni de zile să mă ocup de restul albumului!

Ai înregistrat orga pe piesele In The Flesh și Show Must Go On, prezente pe albumul The Wall, al celor de la Pink Floyd, dar nu ai fost creditat pentru asta…

Așa este, deși nu cred că mai exista cântece la care să fi cântat și să nu fi fost creditat. Cât despre The Wall, atunci când am înregistrat orga, în studio erau prezenți producătorul Bob Ezrin, Roger Waters și David Gilmour. Știam cum să cânt la orgă, dar nu mai făcusem asta de mult timp, iar problema era că nu mai știam cum să o deschid. Partea bună era că orga fusese deja deschisă în momentul în care am ajuns în studio, așa că nu am mai avut dilema asta. David mi-a spus că albumul este gata, așa că nu mă vor credita, însă am fost menționat la finalul filmului [The Wall, în regia lui Alan Parker, lansat în 1982].

Fred, există artiști cu care ai fi vrut să colaborezi?

Da, Queen. Nu știu dacă m-ar mai fi chemat înapoi, deoarece după ce s-au întors după o scurtă pauză, eu deja cântam cu Elton. În schimb, l-au luat pe Spike Edney, cu care au cântat ani de zile. Am primit o propunere și de la Foreigner, însă din nou, eram ocupat cu Elton.

Să știi că albumele optzeciste ale lui Elton sunt cele mai ușor de găsit în târgurile de viniluri second hand din România, iar Sacrifice este probabil cea mai difuzată piesă de-a lui Elton la radiourile de la noi.

Serios? Vrei să spui că sunt big in Romania? Data viitoare când vorbim, trebuie să discuți mai întâi cu management-ul meu. Serios acum, nu știam. Am cântat de multe ori în spatele Cortinei de Fier, dar niciodată în România.

Interviu de ALEX MUŞAT

Vezi tot interviul cu Fred Mandel:

Citește mai multe articole din MUZICĂ.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută