Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 11/06/2024
Film / Videodome

VIDEODOME | “THE DEVIL’S DOUBLE” (2011, r: Lee Tamahori) 

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “THE DEVIL’S DOUBLE” (2011, r: Lee Tamahori)  Share VIDEODOME | “THE DEVIL’S DOUBLE” (2011, r: Lee Tamahori) 
the devil s double


“THE DEVIL’S DOUBLE” (2011, r: Lee Tamahori) 

 

Date find turbulenţele recente din Orientul Mijlociu, una dintre posibilele opţiuni pentru o incursiune în zonă prin intermediul cinematografiei o reprezintă subevaluatul “Biopic” al regizorului neozeeelandez Lee Tamahori, o co-producţie Belgia-Olanda care a avut parte la vremea sa de o primire nu foarte entuziastă, probabil şi datorită lipsei de limpezime a frontierei dintre fictiune şi realitate istorică.

Latif Yahia, pe a cărui confesiuni se construieşte scenariul lui Michael Thomas (“The Hunger”, “Ladyhawke”), rămâne în continuare un personaj controversat atâta vreme cât o parte din declaraţiile sale legate de perioada în care a fost sosia băiatului cel mare a lui Saddam Hussein, Uday, sunt contrazise deopotrivă de oameni din anturajul dictatorului (care îl acuză că s-ar fi folosit de asemănare pentru a obţine beneficii… sexuale) şi de jurnaliştii care au detectat inconsistenţe sau modificări semnificative în acestea, dar tocmai acest aspect continuă să intrige şi să suscite interesul în privinţa personalităţii sale. 

the devil s double

Despre Yahia ştim cu certitudine doar că a fost un veteran a războiului dintre Iran şi Irak şi că, la începutul anilor ’90, fugar înspre nord, a fost confundat cu Uday Hussein, ajungând aproape de momentul în care urma să fie executat de kurzi.

Odată confuzia lămurită a primit însă azil în Austria în 1992 şi, de atunci, viaţa lui nu a fost niciodată una liniştită datorită unei serii de atacuri şi hărţuieli nerevendicate, indiferent unde a încercat să se stabilească în Europa occidentală.

În ceea ce-l priveşte pe Uday (care fusese deja portretizat de actorul turc de origine elveţiană Philip Arditi în mini-seria de televiziune produsă de BBC în cooperare cu HBO, “House of Saddam”, din 2008), considerat de mulţi drept succesorul legitim al lui Saddam Hussein, ştim mult mai multe, inclusiv faptul că, la 24 de ani, la petrecerea oficială dată în onoarea soţiei lui Hosni Mubarak, Preşedintele Egiptului, progenitura l-a ucis cu un cuţit electric de tăiat carne pe unul dintre oamenii de încredere ai tatălui său, că a fost numit şef a Comitetului Olimpic Irakian, calitate în care a torturat sportivi ce nu au reuşit să dobândească performanţe, că era faimos pentru violenţa sa sexuală ce urma răpirii din stradă a femeilor selectate, că a împuşcat un ofiţer a armatei irakiene care a omis să îl salute corespunzător ş.a.m.d. 

De aici începe excepţionala speculaţie cinematografică a lui Lee Tamahori, la rândul său o personalitate dificil de pus într-un anume tipar (greu să găseşti elemente stilistice definitorii pentru estetica şi creativitatea neozeelandezului între ale sale “Once Were Warriors” şi “XXX: State of Union” sau între “Mulholland Falls” şi James Bond’s “Die Another Day”), angajat conştient într-un demers riscant, controversat şi, din start, necomercial (a costat peste 20 de milioane şi a vândut bilete de doar 1.5 milioane de dolari înainte de a fi retras din cinematografe), prin incorectitudinea politică a subiectului: un film biografic despre Uday şi sosia lui, Latif, acoperind o perioadă de aproximativ un deceniu de opulenţă şi teroare, între 1987 (convingerea prin tortură şi prin ameninţări la adresa familiei a lui Latif să devină un “fedal“, o copie fără identitate a superstarului Uday) şi 1996 (tentativa eşuată de asasinare a fiului risipitor dar care avea să îl lase handicapat pentru totdeauna). 

the devil s double
In The Devil’s Double, Dominic Cooper plays two characters: Saddam Hussein’s oldest son, Uday, and Iraqi military man Latif Yahia, who was made to undergo plastic surgery so he could become Uday’s body double.

Enormul câştig al acestui film este Dominic Cooper (“Dracula Untold”, “Summer in February”, “Mamma Mia!”), care a fost privat absolut nemeritat de o nominalizare la Oscar (din punctul meu de vedere… mai ales dacă îl pun în balanţă cu un beneficiar precum Forest Whitaker, recompensat cu statueta datorită lui “The Last King of Scotland”, din 2007), pentru un dublu rol senzaţional ca Uday/Latif, în care reuşeşte să baleieze o paletă de trăiri şi de expresii de o asemenea varietate încât dă ambelor personaje o credibilitate ce poate crea spectatorului care îşi mai aminteşte de zvonurile din timpul dictaturii noastre legate de viaţa privată şi de excesele/extravaganţele lui Nicu Ceauşescu sau a altor plozi de înalţi demnitari comunişti versus tinerii de aceeaşi vârstă din societatea proletară… o senzaţie de şoc şi de acută durere interioară, dublată de o (nejustificabilă) jenă faţă de propriul trecut şi istorie. 

the devil s double

Fără îndoială, prin refuzul oricărui compromis comercial, captivantul tratament vizual aproape de Horror – a şi fost nominalizat, de altfel, în 2012, la două Saturn Awards, premii ale Academiei Americane de Science Fiction, Fantasy & Horror – şi a energiei intoxicante pe care o infuzează în fiecare cadru, Lee Tamahori ne oferă cel mai impresionant lungmetraj al său (de până acum) din întreaga sa carieră şi, totodată, una dintre cele mai importante reuşite ale cinematografiei, într-un an care nu a încurajat demersurile cinematografice inedite, fiind monopolizat practic de francize (Harry Potter, Mission: Impossible, Transformers, Pirates of the Caribbean, Cars, Kung Fu Panda, The Twilight Saga). “The Devils’Double” rămâne un Biopic ieşit din tipare, ce merită oricând (re)descoperit.

Text de IOAN BIG | VIDEODOME

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută