Cum să devii un icon al Pop-ului – featuring Mona Lisa
Te-ai întrebat vreodată cu ai ajuns să ai un mouse pad cu Noaptea Înstelată a lui Van Gogh? Sau de ce face Mona Lisa reclamă la 5togo?
Nu, nu e barter! De fapt, aceste opere de artă au reușit să atingă nebănuitele întinderi ale Pop culture-ului, devenind relevante, sau măcar recognoscibile, pentru mulțimi. Sensul lor s-a rezumat la cât de frumoase sau expresive, expresive cât pentru o privire fugitivă, sunt.
Dar concluzia la care am ajuns este că nu e un fenomen atât de rău, pentru că, uite așa, un copil nu neapărat dus la muzeul de artă, ca mine, poate ajunge să nutrească o mică pasiune pentru artă și frumos.
Până la urmă, arta ne face să vedem lucrurile și experiențele cu alți ochi. Dar cum au ajuns, totuși, aceste imagini să fie atât de des întâlnite?
Un fel de PR și marketing, că doar, așa cum ar zice și doamna Francesca Bonazzoli în introducerea cărții Mona Lisa to Marge, pentru ca o lucrare să devină faimoasă, e nevoie de patru factori importanți: ce se spune despre ea, cine spune, cum spune și unde.
Așadar, astăzi trecem puțin prin procesul de promovare al unor lucrări, fără a contesta importanța lor istorică și impactul artistic.
Până la urmă, o lucrare poate fi bună, dar în aceeași măsură poate să rămână în întuneric, dacă nu are parte de toate cele menționate mai sus.
Mona Lisa.


O privire enigmatică și un zâmbet molipsitor, sute de legende cusute în jurul aceluiași chip. Mona Lisa, realizată în secolul 16 de către Leonardo da Vinci, uimește prin simbioza remarcabilă dintre artă și știință.
Dar lăsând cuvintele simandicoase la o parte, practic, da Vinci s-a jucat atât de bine cu lumina, dar și cu tehnica numită sfumato, încât fiecare unghi, al fiecărui privitor, deține o altă poveste.
Deja expusă la Luvru în secolul 18, Mona Lisa a reușit să atingă senzaționalul atunci când a creat puțină dramă în jurul ei, anume când a fost furată în 1911. Povestea a fost numai bună de prima pagină de ziar, iar imaginea Monei cea rătăcite prin lume și-a făcut loc în memoria colectivă.
Bineînțeles, nu am cum să nu menționez vizita sa în State și reinterpretarea lui Andy Warhol, unul dintre artiștii care au adus arta în comercial, aproape de mâinile noastre lipicioase.
Nașterea lui Venus.


Realizată de Sandro Botticelli și expusă în Galeria Uffizi din Florența încă din secolul 18, Nașterea lui Venus șoca prin prezența unui nud feminin într-un context nereligios.
Binînțeles că nu doar intriga și controversa au făcut lucrarea populară, dar și grația, armonia și frumusețea generală a peisajului și a lui Venus, care în timpurile noastre s-a ales și cu o perspectivă feministă, devenind cea care rupe idealurile clasice de frumusețe, dar și un simbol al puterii.
Cultura modernă a adus-o pe Venus în reclamele pentru adidași Reebok, în videoclipul Applause a lui Lady Gaga, în pictoriale de modă, pe coperta The New Yorker și, vă jur, în reclama la KFC, alături de noi la fiecare sos de usturoi cumpărat.
Floarea Soarelui a lui Vincent Van Gogh.


Cu siguranță le știți, le-ați avut ca fundal la telefon sau măcar ați avut o tentativă să le aveți.
Mai mult, întâmplarea face să am chiar acum pe masă o cutiuță cu bombonele înnobilată de aceste flori. Dar dacă sunt aduse cadou de la muzeul artistului sunt ca și aprobate de acesta, nu? În fine.
Majoritatea știm povestea lui Van Gogh, un artist neapreciat în timpul vieții, cu un sfârșit tragic. Decesul său și al fratelui său, Theo, au făcut-o pe soția celui din urmă să își dorească să le ducă numele mai departe. Publicarea corespondenței celor doi frați în 1914, vernisajele, dar și vorbele bune puse de artiști au adus arta lui Vincent la adevărata valoare.
Mai mult decât atât, povestea sa de viață a devenit inspirație pentru oameni ai cinematografiei, rezultând de aici producții precum Lust for Life (1956) sau Vincent’s Final Moments (2002).
În sfârșit, faptul că un om în condiția lui Van Gogh a văzut frumusețea în lumina soarelui și a combinației ei cu florile, dar și că povestea sa a fost spusă și lăsată lumii, au făcut ca Floarea Soarelui să rămână pe veci a lui și implicit, a noastră.
Concluziile spun că nu doar tehnica face opera de artă, ci de cele mai multe ori, și povestea are un rol foarte important, acea doză de buzz fiind necesară pentru ca adevărata valoare să ajungă chiar și la cel mai fugitiv ochi și în final, să își facă loc, chiar puțin, în memoria colectivă și de ce nu, la noi pe birou.
Text de ALINA BĂLAN | Artă & Cultură