Andreea Anton are 31 de ani și spune că se mișcă constant de cinci ani, dar abia de la finalul verii trecute a început să și predea yoga, după ce a terminat cursuri de formare la Fitness Scandinavia. De asemenea, pilates a început să predea recent, pentru că a terminat cursul de formare în primăvară, la Move On.
Offline, Andreea predă yoga la studioul VacaPisica, yoga și pilates la Ichigo.Garage, iar de când e cald afară ține antrenamente în parc, pe ponton (anunță mereu pe instagramul ei programul). Online a început să țină clase chiar din luna mai și a pregătit un program de antrenamente tip body and mind, adică yoga și pilates (câte două pe săptămână, timp de o lună).
De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi instructor de yoga?
Nu știu dacă am ales un domeniu sau pur și simplu am mers unde am simțit. Oricum ar fi, se simte foarte bine aici și acum. Cum a început? Mi-am făcut un cadou și m-am înscris la cursul de formare, pentru că îmi plăcea foarte mult să practic yoga și îmi doream să aprofundez. Nu m-am gândit și nu mi-am propus să predau, pentru mine a fost un proces de învățare lipsit de presiunea unei reprofilări profesionale. Practic, am făcut ce-am vrut. În plus, eu încă lucrez full time. Până anul trecut am avut joburi creative, iar acum sunt brand manager, deci am un rol nițel mai administrativ.
Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de instructor de yoga.
Emoțiile. Oamenii care aleg să se miște alături de mine pe saltea sunt total surprinși dacă mă aud povestind despre emoțiile pe care le simt în timpul unei clase. Probabil că nu se așteaptă și nici nu le văd neapărat manifestându-se, dar, da, le simt la fiecare clasă.
Care este cea mai importantă calitate pe care o instructor de yoga trebuie să o aibă?
O întrebare foarte bună. Eu am crezut o bună perioadă de timp că flexibilitatea, forța, un număr cât mai mic de kilograme, o voce cât mai plăcută, calmul sau răbdarea sunt lucrurile care te califică să predai yoga. Am trecut prin multe variante, dar mi-am dat seama că 1. e imposibil să te placă toată lumea și 2. că e extrem de dificil să execuți anumite posturi mai bine decât ar putea să o facă un acrobat. Adevărul e că tot ce am enumerat eu mai sus sunt lucruri care ajută, dar din punctul meu de vedere, cea mai importantă calitate a unui instructor de yoga este autenticitatea.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?
Cred că suntem un popor pentru care rușinea e deseori confundată cu bunul simț. Am luat rușinea și am transformat-o în fundația întregii noastre existențe, implicit și în contextul mișcării – „nu merg la sala că se uită lumea”, „nu ies să alerg, că râd oamenii de mine”, „nu îmi place să transpir”. În realitate, nimănui nu îi pasă. Nu poți să te faci de râs. Dacă tu te miști, deja ai „câștigat”. Apoi mai e și motivația, ceva ce nu ține de locul în care te-ai născut, dar pe care eu o consider o greșeală comună. E greu să o găsești zi de zi pe termen lung și mai vine la pachet și cu senzația de vinovăție.
Eu cred mai mult în obiceiuri și disciplină, în pași mici, siguri și constanți. Și, last but not least, mai e felul în care ne raportăm la timp și modul în care ne setăm prioritățile. Eu una petrec la jobul meu în jur de 8-9 ore pe zi în fața unui calculator. Pe lângă orele astea, aleg să introduc și o oră de mișcare. Pentru unii pare mult și exagerat, pentru alții ceva firesc. Depinde din ce perspectivă privești situația. Mișcarea e un act de iubire de sine și mi-aș dori să fie percepută asemenea spălatului pe dinți. Adică normal, sănătos și benefic. Ceva nenegociabil în viața noastră de zi cu zi.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?
Cea mai mare bucurie e că am prilejul de a cunoaște oameni noi. E ca un filtru pe care îl pui și, bam, ești printre oameni care au mai mult sau mai puțin aceleași interese și valori ca tine. Dacă reușești să faci ceva bine pentru ei și sunt mai liniștiți, mai dezmorțiți și cu o stare overall pe plus, pur și simplu te umpli de bucurie.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă antrenor de yoga?
Să ai curaj! Să faci ce îți dorești și să încerci să o faci fără să pui presiune pe tine. Posibil ca pe parcurs să îți dai seama că nu vrei să predai sau că asta îți doreai dintotdeauna, e ok. Important e să investești energie în pasiunile tale, indiferent de outcome.
Te antrenezi și în aer liber?
În aer liber ieșeam să alerg, obicei pe care l-am cam pus pe pauză și pe care îmi doresc să îl reiau. Eu, ca om și ca femeie, prefer zonele verzi, apropiate de casă sau accesibile, dar și safe.
Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?
Hmm, cu siguranță nu are legătură cu naționalitatea, dar pentru mine, pe scurt, sportul este un fel de „gift that keeps on giving”. Cu introspecție multă, cu sănătate, cu putere, cu comunități de oameni care mă inspiră, de la care învăț constant și pe care sunt recunoscătoare că i-am cunoscut.
» Interviu de Gruia Dragomir | FitBucurești
Foto © Oana Dumitrescu
