Între 29 mai și 2 iunie, ESTE FILM Festival aduce la Sibiu filme de excepție realizate de cineaști de prim rang, dar și de cei mai promițători tineri regizori europeni și nu numai.
Filme premiate, teme provocatoare și incitante, perspective fresh, experiențe vizuale memorabile, toate condensate în cinci zile de festival!
Dacă am compara festivalul cu un castel, interviul de față este o vizionare a fiecărei încăperi în parte. Iar turul îl facem împreună cu Iulia Blaga – selecționer Competiție scurtmetraje românești de ficțiune, Flavia Dima – selecționer Best of Europe și In Frame: Mexic și Roxana Turdeanu – manager comunicare și PR.
Iulia, soarta producţiilor selectate în competiţie se află în mâinile tale încă de la prima ediție. Care sunt principalele criterii pe care le ai în vedere atunci când alegi filmele?
Iulia: La una din edițiile trecute ale festivalului, o membră a juriului m-a întrebat de ce nu sunt în competiție mai multe filme realizate de femei. Nu am avut decât un singur răspuns: “Nu am ales filmele în funcție de genul regizorului”. Încă de la prima ediție a competiției de scurtmetraj, singurul meu criteriu a fost cel valoric.
M-am străduit să aleg, după priceperea mea, cele mai bune filme și, în al doilea rând, mi-am dorit ca selecția să fie cât mai diversă din punctul de vedere al genului cinematografic, subiectului șamd. Firește, lucrăm cu materialul clientului. Sunt ani mai buni și ani cu mai puțină ploaie, când filmele bune nu îndoaie crengile.
Și 2024 este un an bun din acest punct de vedere?
Iulia: În acest an s-au aliniat planetele și nu doar că am alcătuit cu ușurință o listă de zece filme unul și unul, dar șapte din ele sunt realizate – iată!, de femei. Sper să le descoperiți cu aceeași plăcere cu care le-am urmărit și eu, și să participați cu interes la discuțiile cu autorii lor.
Roxana, ce beneficii le aduce cineaștilor aflați la început de carieră includerea filmelor realizate de ei în competiția festivalului?
Roxana: Cred că participarea la festival are doar beneficii, din mai multe puncte de vedere. Există șansa câștigării premiului (anul acesta valoarea premiului a crescut la 2.500 euro), are loc întâlnirea cu alți oameni din industrie și, nu în ultimul rând, ba poate chiar în primul rând, are loc întâlnirea cu publicul.
După fiecare calup de scurtmetraje proiectate au loc discuții între realizatorii filmelor și spectatori. Scurtmetrajele au puține șanse de a fi vizionate în săli de proiecție profesioniste, așa că e o ocazie prețioasă, atât pentru cineaști, cât și pentru publicul sibian.
Flavia, pe umerii tăi stau două secțiuni ale festivalului cu cea mai mare densitate de filme din program. Există un nucleu în jurul cărora ai adunat lungmetrajele în acest an?
Flavia: Atunci când Ioana Ciuban mi-a propus rolul de curator al secțiunilor de lungmetraj ale festivalului, am fost nu doar extrem de onorată – ci totodată cuprinsă de o întrebare al cărui răspuns și-a găsit încetul cu încetul forma în selecția acestei ediții: ce înseamnă, de fapt, cinemaul european, dincolo de apartenența sa geografică și (trans-)națională?
Este o întrebare la care mulți critici și teoreticieni ai cinemaului au căutat să o dezlege de-a lungul deceniilor: însă dincolo de clasica sa opoziție față de ”mainstream”-ul american (atât în ce priește forma și tradiția, dar și modalitatea de producție și distribuție), vorbim de un spațiu vast, eterogen, care nu se pretează unor diagnostice simple.
Și cum se reflectă esența specifică cinemaului european în selecția pe care ai făcut-o?
Flavia: Am încercat să situez acest răspuns dinspre o postură cinefilă locală: punând laolaltă filme din țări vecine care se confruntă cu realități politice extrem de dificile (Ucraina, Ungaria) ori care au importante minorități locale (Germania, Turcia) – a căror istorie, dar și situație contemporană este puternic întrepătrunsă cu a noastră – împreună cu altele ce vin din părți îndepărtate: de la portretul unui sătuc bonom din Estonia, până la zborul unui suflet ce traversează continente întregi într-o narațiune fantastică imaginată de un cineast spaniol.
Iar această combinație dintre apropiat și îndepărtat (cu toate implicațiile sale asupra privirii, asupra perspectivei, asupra esteticii și tematicii își găsește sinteza în filmul de deschidere din acest an: ”Here”, nu atât un portret plin de afecțiune și ușurătate al migrației române (și din alte colțuri ale lumii), pe cât este un film care celebrează multiculturalitatea, convivialitatea, pășnicia, traiul în comun – și ce alt mesaj mai potrivit pentru vremuri altminteri tulburi?
Și totuși lungmetrajele din acest an depășesc spațiul geografic european. De ce aceste perspective mai largi asupra lumii?
Flavia: Mi-am propus să privim spre ceea ce ne unește nu doar ca europeni, ci ca ființe umane, în aceeași măsură în care luăm aminte de provocările cu care ne confruntăm (politice, sociale, climaterice); în timp ce, totodată, ne menținem privirea (și) spre ceea ce se întâmplă dincolo de marginile continentului: iar retrospectiva de cinema mexican clasic este nu doar o încercare de-a refuza un anumit soi de excepționalism ce ne ocultează o mai largă perspectivă asupra lumii (și-a rolului pe care Europa l-a avut de jucat în acesta), ci o invitație de-a rămâne mereu curioși, mereu deschiși către noi culturi, noi cinemauri.
Care e firul roșu care leagă filmele din această secțiune dedicată cinemaului mexican?
Flavia: Cele trei lungmetraje și grupajul celor patru scurtmetraje de patrimoniu propun un soi de călătorie al cărui punct de plecare, dar și de sosire, e Ciudad de Mexico. Metropolă-gigant, născută din cenușa și sângele a ceea ce a fost cândva centrul Imperiului Aztec / Mixteca, Tenochtitlan, Ciudad de Mexico exercită un efect de atracție inexorabilă asupra personajelor din aceste filme – însă, ca orice capitală (deopotrivă legală, culturală și simbolică), iluziile și capcanele sale ajung, la un moment dat, să le prindă din urmă; rezultatul fiind o viziune aparte asupra identității mexicane.
În ”Matinee” urmărim povestea unui băiat care fuge de-acasă alături de un prieten, departe de adormitul lor orășel natal, visând cu nesaț să vadă capitala cu proprii ochi, însă aventura lor deraiază violent, dezvăluindu-le celor doi amici un oraș (și o societate) a cărei experiență îi va maturiza forțat.
În ”El castillo de la pureza”, personajele sunt captive în propria lor casă, visând să evadeze dinăuntrul ascunzișului care e spațiul domestic către exterioritatea orașului, la care are acces doar patriarhul lor abuziv, ce-și raționalizează gesturile (la rândul lor, o formă de evaziune) drept actul suprem de protejare a familiei sale din calea unei societăți pe care o percepe ca fiind profund decrepită din punct de vedere moral.
”Danzon” reprezintă pura dorință escapistă a protagonistei sale, care în ciuda faptului că e parte a unei comunități strânse, se găsește încorsetată într-un job și o viață personală nesatisfăcătoare: iar „evadarea” ei simbolică din oraș, pe urmele bărbatului iubit, o va purta într-o călătorie simbolică în care aceasta se va regăsi pe sine, reactualizându-și feminitatea și pofta de-a trăi viața într-o manieră plenară.
Calupul de scurtmetraje ”Dia de Mexico”, ”La causa”, ”3 mujeres” și ”Viaje de gallo” e construit, la propriu și la figurat, ca un soi de călătorie. Una ce pornește dinspre Statele Unite ale Americii (îndelung o destinație populară pentru migrația economică mexicană – care are o influență decisivă asupra culturii și istoriei ambelor state) și se încheie în inima țării, punctând în parcursul său teme precum emigrarea și comunitatea diasporică, munca și drepturile laborale, rolurile de gen și lupta pentru egalitate, viața urbana și conflictul dintre tradiție și modernism.
Așadar, cinefilii sibieni au șansa rară de a urmări pe ecran mare creația unora dintre cei mai importanți autori de cinema mexicani ai celei de-a doua jumătăți a secolului XX, precum Arturo Ripstein, Jaime Humberto Hermosillo, María Novaro sau Rubén Gámez.
Roxana, pentru că ne-am convins că anul acesta sunt filme unul și unul în programul festivalului, ce le recomanzi cinefililor: bilete individuale sau un abonament?
Roxana: Asta depinde mult de profilul cinefilului: câte cafele bea pe zi. Glumesc, desigur, dar cu siguranță varianta abonamentului e mult mai convenabilă pentru un cinefil care și-a făcut ”un plan de bătaie” bine pus la punct și vrea să vadă mai multe filme. Și cred că spectatorii au de unde să aleagă, cu ușurință își pot face o listă cu mai multe titluri.
Informații despre filme și programul pe zile se pot vedea pe site-ul festivalului estefilm.ro, iar biletele și abonamentele se pot cumpăra de pe Eventbook.
ESTE FILM începe să fie tot mai căutat nu doar de cinefili, ci și de către cei care-ș doresc să capete mai multă experiență în organizarea și managementul evenimentelor culturale. Cine sunt cei care le vor fi mentori și sursă de inspirație la ediția din acest an a Academiei LINE-UP?
Roxana: Tema acestei ediții a Academiei LINE-UP e “How to Pitch Your Festival” și vor fi prezenți 17 participanți din 3 țări (România, Ucraina, Serbia).
Mentorii care vor ține prezentări anul acesta sunt: Ada Solomon (producător de film), Mihai Mitrică (Director Animest – Festivalul Internațional de Film de Animație), Dana Dimitriu (Director BIFF – Bucharest International Film Festival), Jelena Knežević (producător, fost Director Executiv în cadrul BITEF – Belgrade International Theatre Festival) și Vicențiu Rahău (Curator Indoor Events în cadrul Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu).
Pe final, spune-ne dacă am omis ceva din programul festivalului care, totuși, nu merită ratat.
Roxana: Nu uităm de publicul nostru tânăr, iar proiecțiile marca CinExplorez li se adresează și anul acesta. De asemenea, pentru liceeni vom avea un atelier de actorie cu Marius Turdeanu, actor al Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu.
Aș menționa și evenimentele speciale, mai exact un Cine-Concert cu participarea trupei CelloFun și a Irinei-Margareta Nistor, Dormitorul cu Filme – maraton de filme scurte anul acesta până târziu în noapte sau lansarea celui mai recent număr din Z9Magazine în cadrul festivalului, ocazie cu care vor fi proiectate videopoemele câtorva poete și poeți publicați în acest număr.
Păstrăm tradiția și proiectăm și anul acesta filmele LUX, iar după vizionarea documentarului ”Sauna Secretelor” provocăm publicul la o dezbatere cu tema “Nevoia de solidaritate” în colaborare cu Asociația A.L.E.G.
INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN, apărut în revista Zile și Nopți Sibiu, nr. 8, 16-31 mai 2024
