“Ne vedem în față la Bulevard. Am 1,83, sunt șaten și voi avea un ziar în mână“ nu se mai aplică în vremurile Tinder, când afli totul despre o persoană încă dinainte să schimbi primele impresii online. Nu mai aștepți trei întâlniri până la primul sărut. Nu mai e tabu să întrebi despre fanteziile sexuale din primele 30 de minute de când v-ați cunoscut. Nu mai ceri număr de telefon, ci IG. Puțin stalking online nu strică niciodată.
În ultimii ani am avut întâlniri care au semănat mai mult cu un interviu de angajare. Nicidecum cu un date la care să întreb dacă îi place muntele sau marea și ce culoare preferată are. Întrebările de acum sunt “îți cunoști traumele din copilărie?” ori “Ce relații toxice ai avut ?Te-ai tratat după ele?”. Ideea e că nu mai avem timp de pierdut și nu mai suntem dispuși să cunoaștem oamenii așa cum ni s-ar putea dezvălui în timp. Îmbrățișăm etichetele și suntem de acord să luăm de bună imaginea pe care ne-o vinde celălalt, deși e posibil ca nici el/ea să nu se cunoască îndeajuns.
Știm deja că ne comportăm diferit în funcție de cel din fața noastră. Nu sunt același om în fața străinilor așa cum sunt în fața prietenilor apropiați. La fel cum nu sunt același om în ochii partenerei de viață în primele luni, față de atunci când deja ne cunoaștem și locuim împreună. Cu toate astea, “nu mai avem timp” să ne cunoaștem și mai bine propovăduim relațiile căutatului la nesfârșit – nimic nu ne mai împlinește.
Păstrăm backup-uri, avem opțiuni. De toate pentru… toată lumea.
