“MEAN MACHINE” (2001, r: Barry Skolnick)
Videodome | 99+ cronici de filme realizate de Ioan Big!
Un film despre fotbal cu… deţinuţi.
Fostul căpitan a Naţionalei Angliei, Danny Meehan (Vinnie Jones – “X-Men: The Last Stand”, “Escape Plan”), ajuns o epavă după acuzele că a vândut în beneficiul pariorilor meciul de Campionat Mondial cu Germania şi, ca atare, urât de orice suflet britanic (în libertate sau încarcerat), este condamnat la trei ani de închisoare pentru că a condus maşina beat-turtă şi a agresat apoi doi poliţişti.
Ajuns la “răcoare”, Meehan se trezeşte prins între ciocan şi nicovală, mai exact între guvernatorul cu sprâncene de bufniţă, sponsorul echipei de fotbal a gardienilor şi parior înveterat dator vândut interlopilor, interpretat de legendarul David Hemmings (“Profondo rosso”, “Blow-Up”) – dispărut dintre noi în urma unui atac de cord în 2003 în… Bucureşti, după o zi de filmare la “Blessed”, alături de James Purefoy şi Heather Graham – şi, respectiv, şeful gardienilor şi, totodată, antrenorul echipei (Ralph Brown din “Alien 3” şi “Withnail & I”).
Primul îl şantajează cu extensia perioadei de detenţie dacă refuză să preia echipa, iar cel de-al doilea îl ameninţă că îi va face viaţa imposibilă după gratii dacă acceptă.
Meehan vine cu o idee trăsnită care îi împacă aparent pe ambii, să asambleze o echipă de deţinuti care să fie un sparring-partner util de pregătire a echipei oficiale (cea a gardienilor) în perioada pre-competiţie.
În culise însă, lucrurile nu stau la fel de simplu, datorită implicării gangsterimii (ce conduce discret, din interior, destinele condamnaţilor) şi al imaginii şifonate şi lipsei de credibilitate de care “beneficiază” protagonistul hulit pentru lipsa sa de patriotism.
O comedie britanică, să îi spunem sportivă, în esenţă un remake după clasicul film american “The Longest Yard” din 1974.
Între timp, în 2005, s-a mai făcut un film (inutil), un star-vehicle, la comanda lui Adam Sandler, asistat în efortul său mercantil de a mai face pe cineva să râdă pe bani de către Chris Rock, Burt Reynolds (interpretul personajului principal în filmul original), Rob Schneider şi Terry Crews (“The Expandables”).
Interesant la acest “Mean Machine” este faptul că este produs de Matthew Vaughn în anii de dinainte de “Layer Cake”, “Stardust” sau “Kick-Ass”, cu o mare parte din gaşca lansată de Guy Ritchie (care este creditat ca producător executiv) în “Lock, Stock and Two Smoking Barrels” şi “Snatch”, care, aflat apoi sub vrăjile Madonnei, până la “Sherlock Holmes”, nu a mai semnat ca regizor decât rateuri precum “Swept Away”, “Revolver” sau “RocknRolla”.
Această adunătură entuziastă de tineri actori englezi ieşiţi din tipare este formidabilă, iar rezultatul ulterior pentru (aproape) fiecare dintre ei a fost pe măsură (pe Vinnie Jones l-am menţionat deja): rolul portarului-psihopat Broadhurst Monk (cel care… a ucis 23 de oameni cu mâinile goale înainte să se apuce de karate) l-a propulsat pe Jason Statham în elita mondială ale starurilor de acţiune (francizele “Transporter” şi “The Expandables”), Jason Flemyng a ajuns să joace în “The Curious Case of Benjamin Button” al lui David Fincher şi “Great Expectations” a lui Mike Newell, Stephen Walters a fost folosit de Vaughn în “Layer Cake”, dar a avut roluri şi în “Batman Begins” şi “Hannibal Rising”, pe Sally Phillips aţi putut-o revedea în 2016 în re-interpretarea cărţii lui Jane Austen, “Pride and Prejudice and Zombies”, Danny Dyer în “The Business” cu serialul “EastEnders”, ş.a.m.d.
Deşi filmat în alte locaţii, este evident că “Mean Machine” a fost gândit ca un omagiu (care a făcut abstracţie de legătura cu scenariul lui “The Longest Yard”) adus lui “The Italian Job”, comedia-cult britanică din 1969, prin cel puţin trei elemente:
1.) exacerbarea patriotismului insular când e vorba de fotbal, considerat patrimoniu naţional;
2.) structura interioară a închisorii, dar şi a portretizării boss-ului informal, suspect de asemănătoare amândouă cu cele din “The Italian Job”;
3.) interpretul gangsterului-şef Charlie Sykes (John Forgeham) şi al veteranului-sfătuitor a lui Meehan (David Kelly) au avut, ambii, roluri în “The Italian Job” (Frank şi, respectiv, vicarul).
Sigur că în “Mean Machine” nu a fost loc de Mini-Coopere, dar debutantul regizor Barry Skolnick a plusat cu mingiuţa bătută de Jones la perete în izolare ca într-un alt clasic, “The Great Escape”, iar Marilyn Manson s-a asociat pentru debutul său în muzica de film cu compozitorul favorit al lui Guy Ritchie, Matthew Vaughn şi Danny Boyle, mă refer la John Murphy.
Mai mult, Mini-Cooperele l-au urmărit pe Statham în remake-ul după “The Italian Job” (2003), unde însă umorul a fost lăsat deoparte în detrimentul acţiunii mutate la Veneţia. Una peste alta, fără a fi vreo capodoperă, “Mean Machine” rămâne un produs de consum european peste medie de agreabil pentru cinefilii de sex masculin şi amatori de, cum se zice la americani… “soccer”.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
