Cu toții am învățat la școală că trăim în climă temperat-continentală.
Și că, pe lângă coniferele autohtone, în alte tipuri de climă, există plante veșnic verzi. Unele dintre ele, ca frangipani, sunt înflorite jumătate de an (din noiembrie până în aprilie). Frangipani (plumeria) m-a cucerit de prima dată când l-am văzut. Face florile acele folosite la ghirlandele hawaiiene, cu miros incredibil și extraordinar de delicate.


În clima noastră nu există așa ceva. Cea mai apropiată mi se pare magnolia, dar florile ei, mai spectaculoase decât cele de frangipani, durează cam 2 săptămâni pe an. Apoi, redevine un copac ca oricare altul. Însă anul acesta s-a întâmplat ceva deosebit.
Mi-am cumpărat o magnolie cu floare lalea acum 4 ani. E într-o zonă puțin mai rece decât Sibiul, mai aproape de munte. Dar, vreme de patru ani, i-am văzut doar frunzele. Însă oscilațiile de temperatură din lunile martie-aprilie din acest an au provocat înflorirea timpurie a plantelor.
După câteva zile foarte calde la începutul lui martie, când s-au format mugurii de magnolie și au crescut exploziv, a venit o perioadă mai rece, care a blocat înflorirea. Totuși, nu a fost atât de frig încât magnoliile să își piardă florile, ca în alți ani. Mugurii de floare, mari, aproape deschiși, s-au oprit din creștere vreme de vreo 2 săptămâni, după care, în momentul în care a revenit căldura, au explodat.
Când florile s-au deschis cu totul, am văzut în Sibiu multe magnolii, cu floare lalea sau cu florile acelea mai mici, ascuțite. Sunt peste tot în oraș. A fost un miracol de 3 zile. Florile s-au deschis complet, într-o feerie de roz, mov și alb. La o zi după, au înmugurit frunzele, iar apoi au început să cadă petalele. Și astfel, copacii cu cele mai spectaculoase flori (din clima temperat-continentală) au rămas înfloriți aproape o lună, în loc de o săptămână sau două.
Comparativ cu florile de frangipani, ce durează șase luni, florile de magnolie sunt efemere. Dar acele câteva zile în care avem acces la ele ne spun, în fiecare an, că dincolo de efemeritate, e frumusețea și dincolo de fragilitate, e abilitatea de a supraviețui.




