În perioada 20 aprilie – 24 noiembrie, România va participa la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia, cu proiectul Ce este munca, de Șerban Savu, artist clujean interesat de multiplele sensuri ale realității vizibile, care pictează imaginea lumii din jurul său, văzută prin filtrul istoriei artei. Caracterizate de empatie și observație atentă, prin mijloacele sintezei și recompunerii, picturile sale invită la o reevaluare a prezentului într-un context istoric mai larg.
Expoziția artistului Șerban Savu, Ce este munca, ce se va desfășura la Pavilionul Național din Giardini della Biennale și la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, este o reflecție amplă a iconografiei complexe a muncii și timpului liber, inspirată de realismul istoric, de ideologia sa și de arta de propagandă din Blocul de Est. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze aceste discursuri, Savu reașază temele spiritului revoluționar și coeziunii muncitorilor, vizând să surprindă și să înfățișeze momentele de pauză și inactivitate ca reflecții ale unor schimbări și crize societale mai ample.
Ca răspuns la tema generală a Biennale Arte 2024, „Străini pretutindeni”, senzația dezorientării într-un purgatoriu politic și economic – întâlnită adesea în multe dintre picturile lui Șerban Savu, ale cărui lucrări au fost expuse de-a lungul timpului, printre altele, la Centre Pompidou (Paris), Galeria Rudolfinum (Praga), Museo Pietro Canonica a Villa Borghese (Roma), Muzeul Național de Artă Contemporană (București), PLATEAU, Samsung Museum of Art (Seul) sau Arken Museum of Modern Art (Ishoj) – este o reflecție a dislocării și a dorului de casă asociate cu munca în străinătate – ruptura dintre muncă și simțul apartenenței.
În Pavilionul României, picturile lui Savu, dispuse într-un poliptic amplu, sunt interpretate de protagoniști dezorientați și figuranți stângaci, suspendați între muncă și recreere. Ansamblul este completat de o bancă-instalație ce înglobează postamentele a patru machete arhitecturale decorate cu mozaicuri. Îndepărtându-se de contextele religioase și reprezentările muncii din arta socialistă cu care este asociat mediul mozaicului, ele vorbesc despre naufragiu, ambiguitate, inactivitate și perplexitate. Picturile și mozaicurile construiesc un spațiu care ridică întrebări legate de muncă și chestionează definițiile sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.
» Text de Teodora Bratu | Art Expo
