În esență oamenii au o nevoie, ca în unele zile din viața lor, să se comporte diferit, convențional, social acceptat, să exprime bunătate, zâmbet și bună dispoziție. Și nu e vorba doar de creștinism sau de sărbători religioase. În toate țările lumii există gesturi de bunătate care au o valoare socială, morală, culturală, fie că sunt transmise în familie sau de către liderii religioși, ocazional.
Noi acum suntem asaltați cu o serie de mesaje despre bunătatea și bucuria Paștelui, preoții au acest apel constant, primim și vedem pe social media și pe telefoanele personale mesaje și gânduri de bucurie, vizităm scurt persoanele defavorizate și oferim câte o plasă sau două cu dulciuri fără să uităm să ne fotografiem și să publicăm imaginile doveditoare.
În mod clar a face acte de caritate ne influențează starea de bine pentru că avem niște așteptări, avem deja o dispoziție de relaxare și de vacanță, însă nu ne transformă structural personalitatea. Putem constata că deși ne propunem ”să devenim mai buni”, experimentăm un paradox, suntem și mai agresivi în trafic, la piață, pe străzi, suntem mai nepoliticoși, suntem inflexibil și cu un nivel ridicat de violență domestică de sărbători. Marile tragedii umane au loc de sărbători. Care ar fi soluția?
Vorba copiilor, să devenim mai buni și în alte zile. Să exersăm generozitatea și după 1 mai, să reducem egoismul, să întreținem relațiile personale pe termen lung. Știți de ce finlandezii sunt cei mai fericiți din lume?
Nu pentru că sunt cei mai bogați, nu sunt cei mai bogați din lume, ci pentru că sunt generoși, sunt interesați mai mult de alții decât de propria persoană și au relații umane pozitive, au la cine să apeleze în momentele grele ale vieții și aceste relații se susțin și după Paște.
