TAYLOR SWIFT – Portretul unei dive moderne
Pe 3 noiembrie 2004, o tânără de 14 ani se pregătea să urce pe scena faimoasei Bluebird Café din Nashville, care găzduia, în fiecare duminică, evenimentul Sunday Writers Night. Alături de o chitară six string și de propriile versuri, care funcționau precum un jurnal deschis celor care treceau prin aceleași situații, fetița făcea un prim pas în împărtășirea poveștii sale cu restul lumii.
Pornind de la criticul Théophile Gautier, care utiliza termenul de „divă” pentru a descrie personalități feminine pe care le considera „zeițe ale scenei”, în universul artistic contemporan, Taylor Swift, care a părăsit micuța Bluebird cu mulți ani în urmă, poate fi considerată o reprezentare perfectă a divei moderne.
Având ca punct de plecare momentul în care a fost descoperită de casa de discuri Big Machine Records, mitologia artistei este construită dintr-o varietate de componente, cea mai semnificativă fiind abilitatea ei de a transpune, în piesele pe care le scrie încă de la începutul carierei, experiențe umane universale:
„Versurile și viața mea se întrepătrund și se completează reciproc. Cum spunea Nora Ephron, totul e inspirație.”
Când a devenit prima compozitoare feminină numită Songwriter-Artist of the Decade, în cadrul Nashville Songwriter Awards din 2022, în momentul discursului de acceptare, ea a dezvăluit cum a creat, pentru versuri, în secret, trei categorii de genuri, clasificate în funcție de instrumentul pe care își imaginează că îl ține în mână atunci când le pune pe hârtie.
Prima, Quill Lyrics, este influențată de scriitorii ei preferați, precum surorile Brontë, Emily Dickinson, F. Scott Fitzgerald și Daphne du Maurier, și de filme sau seriale de epocă.
Aici putem discuta despre albumele Folklore și Evermore, în care regăsim nu doar istorisiri personale, ci și mituri, legende și personaje (unele dintre ele reale, The Last Great American Dynasty prezentând viața uneia dintre cele mai bogate femei americane ale anilor ‘50, Rebekah Harkness) care pot exista în propriul lor univers cinematografic.
Cea de-a doua categorie, Fountain Pen Lyrics, cuprinde melodiile care au la bază povești moderne, cărora le adaugă o dimensiune poetică pentru a introduce ascultătorul în narațiune.
Astfel, o mare parte din discografia sa include elemente vizuale puternice: o haină veche aruncată într-un colț întunecat, o rochie albă pătată cu vin roșu, leagănul din curtea bunicilor, soarele lunii august, fereastra unui tren într-o zi de primăvară, fotografii uitate pe o podea din lemn, sunetul tocurilor pe o alee pietruită. Secvențe prezente în amintirile tuturor și interpretate în milioane de sentimente diferite. Având caracterul unor mărturisiri scrise în grabă și sigilate într-un plic ce nu va fi trimis niciodată, artista afirmă că majoritatea versurilor își găsesc locul aici.
Ultima clasificare, Glitter Gel Pen Lyrics, reprezintă piesele libere, lipsite de griji, care nu se iau în serios și care ne fac să dansăm și să ne simțim mai bine.
Aici se încadrează proiecte ca 1989, Lover sau Midnights. Oferind o perspectivă fascinantă asupra procesului creativ și modului în care Taylor își structurează compozițiile, cele trei categorii conturează perfect estetica fiecărei etape din cariera sa prin identități vizuale marcate atât prin culori, filtre, tipuri de cadre, peisaje, atmosferă, mesaje, produse sau piese vestimentare, cât și printr-un anumit stil de viață care ajută fanii să se conecteze mult mai autentic.
Un alt element important este ușurința cu care Taylor jonglează cu diverse genuri muzicale.
Începând cu un sunet predominant country (Taylor Swift, Fearless, Speak Now), în discografia ei putem auzi astăzi influențe pop, electropop, alternative sau indie folk, toate fiind legate prin sinceritatea și vulnerabilitatea experiențelor transmise ascultătorilor care se confruntă cu emoții pe care nu le pot exprima în cuvinte.
Având la bază abilitățile sale artistice, validate de nenumărate ori de industria muzicală (este singura compozitoare din istorie care a câștigat de patru ori prestigiosul Album of the Year la Premiile Grammy), statutul de divă modernă a fost consolidat și prin intermediul relației pe care a reușit să o dezvolte cu fanii, cunoscuți sub numele de swifties.
Alături de surprizele făcute de-a lungul timpului susținătorilor săi, cum ar fi cadourile împachetate și trimise personal de Crăciun, obiectele din garderobă oferite celor care aveau fanpage-uri pe social media (unde răspunde foarte multor mesaje), evenimentele secret sessions (unde fanii erau invitați în locuințele ei din întreaga lume pentru a asculta piese noi și pentru a interacționa cu artista) sau donațiile pentru cei care nu își puteau permite să meargă la universitate sau aveau nevoie de intervenții medicale, legătura emoțională puternică a fost întregită și cu ajutorul concertelor, unde, pe lângă ritualurile specifice, petrecea până la 12 ore pentru a da autografe și pentru a vorbi cu cei din fandom.
Asemenea divelor din trecut, care au luptat pentru schimbarea și îmbunătățirea lumii din jurul lor, activismul este un element extrem de important în cariera sa.
După ce Big Machine Records i-a vândut întregul catalog muzical fără drept de participare la licitație în 2019, Taylor a anunțat că va reface toate albumele pierdute, adăugându-le sintagma Taylor’s Version pentru a arăta cum înregistrările sunt deținute de ea, militând astfel pentru dreptul artiștilor de a avea control asupra artei pe care o produc.
Cu patru ani înainte de această mișcare, ea a trimis public o scrisoare către Apple Music, în care a anunțat că își va retrage întreaga discografie dacă platforma nu va renunța la politica (pe care a reușit să o schimbe) prin care artiștii nu erau plătiți dacă ascultătorii se aflau în perioada trial, de trei luni.
Mai departe, în 2019 și-a manifestat susținerea pentru Equality Act, o propunere legislativă menită să extindă protecțiile împotriva discriminării bazate pe orientare sexuală și identitate de gen, acțiunile sale având un impact semnificativ atât la nivel social, cât și politic.
În ceea ce privește stilul personal, Taylor nu și-a asociat niciodată imaginea cu un brand specific, ținutele ei completând întotdeauna estetica albumelor.
Construind elemente recognoscibile în interiorul universului său cinematografic, cum ar fi rujul roșu, bretonul, costumele din videoclipuri, iubirea pentru paiete, eșarfa roșie (care amintește de All Too Well) sau brățările prieteniei, și îndepărtându-se de stiluri deja consacrate, ea a reușit să construiască o mitologie aparte, care oferă identitate fanilor implicați în narațiune.
Pe măsură ce popularitatea i-a crescut, lângă numele său a început să apară și o serie de stereotipuri pe care le-a folosit, precum divele din trecut, ca sursă de inspirație.
Acest lucru este evident în albumul Reputation și în piese precum The Man, Mad Woman, I Did Something Bad, Blank Space sau Look What You Made Me Do, prin care a reușit să reintre în posesia propriei povești, dezvăluind cine este omul din spatele imaginilor distorsionate și vorbind despre probleme reale cu care se confruntă femeile de succes din majoritatea industriilor.
Reflectând asupra începuturilor sale și privind cum, la două decenii distanță, artista se pregătește pentru segmentul european al Turneului Eras (care va deveni cel mai profitabil din istorie, cu încasări de peste un miliard de dolari și 4,3 milioane de bilete vândute), în așteptarea albumului The Tortured Poets Department, care va fi lansat pe 19 aprilie, portretul divei moderne este conturat perfect datorită compozitoarei, care a devenit un simbol incontestabil pentru milioane de oameni din întreaga lume.
Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORiEs
Citește mai multe articole din MUZICĂ.
