Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 27/03/2024
Viața Orașului

Ce ne place și ce nu ne place la pista de pe malul Cibinului

Răzvan Sădean De Răzvan Sădean
Comentarii Ce ne place și ce nu ne place la pista de pe malul Cibinului Share Ce ne place și ce nu ne place la pista de pe malul Cibinului


Am profitat de zilele însorite cu care ne-a întâmpinat primăvara și am ieșit la o tură pe noua pistă de pe malul Cibinului.

Nu am făcut turul complet, ci doar de la Kaufland-ul de pe Alba Iulia până la Lidl-ul de pe Rusciorului. Nu am fost tocmai impresionați așa că am abandonat pista pentru strada roz cu cireși înfloriți.

Iată câteva gânduri cu care am rămas după plimbarea de pe malul Cibinului.

Pistă pentru biciclete pe malul Cibinului

Ne place că avem un coridor verde care traversează orașul de-a lungul râului, chiar dacă malurile nu sunt atât de largi și generose. O zonă care înainte părea abandonată acum are măcar o utilitate.

Ne place că pista a fost gândită pe sub poduri astfel încât bicicliștii și șoferii să se intersecteze cât mai puțin posibil. Siguranța ar trebui pusă pe primul loc de fiecare dată când se amenajează o pistă.

Ne place că de-a lungul pistei există numeroase zone de relaxare unde îți poți trage sufletul. Iar încă băncile mai sunt curate și nescrijelite. Cât timp te odihnești îți poți pune la încărcat și telefonul.

Ne place că pista de pe malul Cibinului e conectată destul de bine la ”pistele de cartier”. E loc de mai bine, dar municipalitatea și-a luat angajamentul să rezolve toate legăturile prin proiectele viitoare.

Pistă pentru biciclete pe malul Cibinului

Nu ne place că dacă n-am știi că suntem la câteva sute de metri de centrul orașului, am putea crede că pista ne poartă în mijlocul unei jungle urbane, cu hale, case, garduri și trotuare roase de timp.

Nu ne place că pista urcă și coboară, urcă și coboară, urcă și coboară. Cam de la un capăt la celălalt. Iar după podul Alba-Iulia avem chiar și o tentativă de trei serpentine scurte și chinuitoare.

Nu ne place că zonele de relaxare au fost gândite ca niște mici puncte de belvedere cu toate că nu ai spre ce privi. Cel mult poți privi malul opus, apa tulbure sau câte un pet care se duce liniștit la vale.

Nu ne place că nu am scăpat de garduri. Apar și dispar, dar nu este de înțeles când apar de ce apar și când dispar de ce nu dispar cu totul. Într-un spațiu oricum îngust, prezența lor este greu de ignorat.

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN, apărut în revista Zile și Nopți Sibiu, nr. 5, 1-15 aprilie 2024

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută